20.12.2009

Am atat de multe ganduri incat nu stiu cum sa ma exprim pentru a le putea comprima pe toate la un loc . De fapt, nu stiu cum sa ma exprim in general , pentru ca ceea ce s-a intamplat in ultima perioada m-a lasat fara cuvinte .
E suficienta o clipa de neatentie , o greseala ; ca totul sa se schimbe radical.
Nu-mi ramane decat sa ma rog lui Dumnezeu ..

3.12.2009

cum este posibil asa ceva ?!

am avut ieri primul laborator de disectii . nimic placut , dar suportabil . insuportabila este insa , ideea ca acele animale sunt sacrificate in mod special pentru disectii ; propriu- zis , sunt folosite ca material didactic.
eu traiam cu impresia ca este vorba de animale bolnave sau cu oarecare probleme . dar nu , sunt animale perfect sanatoase . am ramas stupefiata si inca am in minte imaginea acelei iepe din laborator.
am intrat pe diverse forumuri de medicina veterinara si am citit despre ce se intampla prin facultati ; cum nu se folosesc anestezice si nici eutanasii iar animalele sunt efctiv supuse unor cruzimi ; nu-mi doresc decat sa fie niste aberatii, pentru ca in fond , asta sunt , niste aberatii sinistre.
cum ar fi daca m-as trezi intr-o dimineata si i-as da lui gigi in cap sub pretextul ca am nevoie de creierul lui ca material didactic ?
asta era ultimul lucru de care aveam nevoie. imi vine sa plang.

16.11.2009

Incerc sa-mi dau seama daca uneori suntem receptivi la schimbari doar pentru ca nu suntem multumiti cu prezentul nostru, din curiozitatea de a incerca alte lucruri sau din pura coincidenta. In acelasi timp sunt oameni carora le este frica de schimbari , le este frica sa iasa din carapacea prezentului si sa se aventureze pe cararile viitorului. Incerc sa inteleg de unde provine aceasta frica. Pentru ca sunt multumiti cu prezentul lor si nu ar vrea sa-l schimbe ? Pentru ca le este pur si simplu frica de inadaptare ?
Oare exista viitor ? Exista viitor prestabilit ? Mi-ar placea sa cred ca suntem mai mult decat niste simpli spectatori ale propriilor noastre vieti.
Intr-o lume in care viitorul este prestabilit , Binele si Raul nu exista , alegerile sunt deja facute or eu refuz sa cred asta. Cred in posibilitatea existentei unor potentiale drumuri , insa materializarea lor sa se poata face doar la libera noastra alegere. Vreau sa cred ca suntem responsabili pentru viitorul nostru, ca sunt responsabila de viitorul meu.



Am terminat carticica pe care a uitat-o Catrina la mine. Postez o parte in care mi-am identificat niste concepte.

" 19 Aprilie 1905

E o dimineata rece de noiembrie , a cazut prima zapada . Un barbat intr-o haina lunga de piele sta la balconul lui de la etajul 4, pe Kramgasse,trecandu-si privirea peste fantana Zahringer si peste strada alba de jos. Spre rasarit , poate vedea turla fragila a catedralei Sfantul Vincent , spre apus , acoperisul curbat al Zytgloggenturm.Dar barbatul nu se uita nici spre rasarit , nici spre apus. Jos a zarit o palarie rosie uitata in zapada; se gandeste . Sa mearga la femeie din Fribourg ? Mainile sale ating balustrada de metal, se relaxeaza , apoi o strang din nou. Sa o vizitete ? Sa o viziteze ?
Se hotaraste sa nu o viziteze. E prea autoritara si prea rationala , i-ar putea face viata mizerabila. Poate ca el nici nu inseamna mare lucru pentr ea. Se hotaraste asadar sa n-o mai vada . Compania barbatilor pare preferabila. Munceste greu la farmacie unde nici nu o baga de seama pe directoarea adjuncta. Merge la braseria de pe Kochergasse, seara , cu prietenii, la o bere . Invata sa faca fondue. Apoi peste trei ani va intalni o alta femeie intr-un magazin de imbracaminte din Neuchatel. E frumoasa , face dragoste incet , luni de zile.Dupa un an vine sa traiasca alaturi de el la Berna. Traiesc linistiti , se plimba impreuna pe malul raului Aare , isi tin companie , imbatranesc fericiti.
Intr-o alta lume , omul cu haina de piele lunga se hotaraste sa o revada pe femeia din Fribourg. Nu o cunoaste prea bine , ar putea fi autoritara , miscarile parca i-ar fi volatile, dar cat de minunate sunt felul in care i se catifeleaza pielea atunci zambeste , rasul ei , istetimea cu care foloseste vorbele. Da , trebuie sa o revada! Merge la Fribourg, sta alaturi de ea pe canapea , simte cum ii bate inima , devine neputincios la vederea bratelor ei alba .Fac dragoste, zgomotos si pasional . Ea il convinge sa se mute la Fribourg. El isi lasa slujba din Berna si incepe lucrul la Oficiul postal din Fribourg. Dragostea pentru ea il mistuie . In fiecare zi , vine acasa la pranz, iau masa , se cearta , ea se plange ca ii trebuie mai multi bani, el o implora , ia arunca in el cu cesti , iar fac dragoste, el se intoarce la Oficiul postal. Ea il ameninta ca va pleca , dar nu pleaca. El traieste pentru ea , este fericit de chinul lui.
Intr-o a treia lume , el se decide ca trebuie sa o revada. Nu o cunoaste prea bine , ar putea fi autoritara , miscarile parca i-ar fi volatile, dar cum i se catifeleaza pielea atunci cand zambeste,rasul ei , istetimea cu care foloseste vorbele ! Trebuie sa o revada . Se duce la Fribourg , se intalnesc la usa, iau un ceai la masa ei din bucatarie. Vorbesc despre munca ei la biblioteca, despre serviciul lui la farmacie. Dupa o ora ea se scuza ca trebuie sa plece pentru a-si ajuta o prietena, isi ia ramas bun de la el , isi dau mana. El se intoarce cei 30 de km pana la Berna , se simte gol in timp ce trenul il duce acasa, se indreapta spre apartamentul sau de la etajul 4 de pe Kramgasse, sta in balcon privind palariuta rosie uitata in zapada.
Aceste trei inlantuiri de evenimente se petrec intr-adevar simultan. Caci , in aceasta lume timpul are trei dimensiuni, asemeni spatiului. Tot asa cum un obiect se poate misca in trei directii perpendiculare , orizontala , verticala si longitudinala , un obiect poate lua parte la trei timpuri viitoare perpendiculare. Fiecare viitor se misca intr-o directie diferita a timpului. Fiecare viitor este real.In fiecare punct al unei decizii , daca sa vizitezi o femeie la Fribourg , sau sa cumperi o haina noua , lumea se frange in trei lumi , fiecare cu aceiasi oameni, dar cu sorti diferite pentru acei oameni. In timp , exista o infinitate de lumi.
Unii lamuresc deciziile , afirmand ca se vor intampla toate deciziile posibile . Intr-o astfel de lume , cum ar putea fi cineva raspunzator de deciziile sale?
Altii afirma ca fiecare decizie trebuie gandita si respectata , ca fara fermitate ar fi haos. Asemenea oameni sunt multumiti sa traiasca in lumi contradictorii atata timp cat stiu ratiunea fiecareia . "

13.11.2009

" caci in aceasta lume timpul curge , dar putine se intampla. Dupa cum putine se intampla de la an la an , putine se intampla de la luna la luna , de la zi la zi. Daca timpul si curgerea evenimentelor sunt aceleasi , atunci timpul abia se misca . Daca timpul si evenimentele nu sunt aceleasi , atunci oamenii sunt cei care abia se misca. Daca cineva nu are ambitii in aceasta lume , sufera inconstient. Daca cineva are ambitii , sufera constient , dar foarte incet ".

Alan Lightman - Visele lui Einstein.


Oare este posibil ca flash-urile pe care le avem cateodata , asa numitele deja-vu-uri sa fie strict legate de imaginatia noastra? Este posibil ca atunci cand citim o carte si ne transpunem in acel timp si acea dimensiune din cartea respectiva , sa ne imaginam atat de intens scena respectiva incat la vederea unor franturi / obiecte / persoane/ peisaje / mirosuri din viata reala , sa avem impresia ca le-am mai vazut odata ?
Sau poate sunt ramasite de vise pe care nu ni le mai amintim?
In ultima perioada , ultimele luni mai exact am avut fel si fel de flash-uri de acest gen care , pentru o fractiune de secunda , imi dadeau impresia ca sunt in cu totul alt loc...

11.11.2009

astazi a fost o zi splendida de toamna . culori calde , frunze aurii si rosii si un soare bland. am fost cu adina in herastrau sa alergam . vorba vine . am discutat despre vreme , despre ce ne ingrijoareaza , am ras , ne-am plimbat . de alergat , mai putin. am realizat anumite lucruri. trebuie sa invat sa fiu mai buna , trebuie sa-i respect pe ceilalti pentru a putea avea pretentia sa fiu eu respectata. trebuie sa fiu demna . trebuie sa-mi asum greselile pe care le fac . si trebuie sa-mi iau un timp de gandire.
si-a uitat catrina o carte la mine. visele lui einstein. am inceput ieri sa o citesc .
am vazut astazi la cineva pe messenger un status interesant , motiv pentru care am dat un search pe google si mi-a aparut un citat de Samuel Beckett : "Ever tried. Ever failed . No matter. Try again . Fail again . Fail better."
poate ca in final despre asta e vorba . indiferent de final , sa gresim perfect.

8.11.2009

dat fiind faptul ca de aproape 2 ani toate specimenele remarcabile de nerusinare isi fac aparitia pe banda rulanta , astazi 8 noiembrie 2009 , am decis ca este mai bine sa nu mai ies cu nici un barbat pana cand nu imi pun in ordine anumite ganduri

30.10.2009

“Oamenii care nu au teluri inalte, in general le ating: isi doresc foarte putin si asta primesc. Viata nu trebuie traita astfel. Cred ca una din cele mai puternice forte din lume este vointa omului care crede in sine, care indrazneste sa tinteasca sus, sa urmareasca increzator lucrurile pe care si le doreste in viata.” Richard De Vos


. ( punct )

6.10.2009

am ajuns la concluzia ca nu e bine sa-ti calci peste principii ; oamenii nu se schimba si odata ce au indraznit o anumita atitudine vor continua sa indrazneasca ; prefer sa-mi pastrez verticalitatea si sa renunt la anumiti oameni decat sa-i pastrez si sa fiu ca o salcie plangatoare.
in ultimul an m-am simtit de multe ori cel putin lezata de anumite atitudini ale unor anumiti indivizi care mi-au scazut stima de sine crezand ca prin atitudinea mea atrag anumite tipuri de oameni ; dar independent de ce a fost ,urmeaza ce va fi , si nu mai sunt dispusa sa renunt la principii de teama de a nu pierde o persoana care oricum imi este indiferenta prin prezenta sa neutra.

28.09.2009

ne hranim cu iluzii. sufletul uman se hraneste cu iluzii.
28 septembrie. cu trei ani in urma ma mutasem la casa pe vremea asta. cu doi ani in urma tocmai se terminase etapa de parasutism. anul trecut ma pregateam sa plec in cehia . acum ... nu stiu ce ma asteapta .as vrea sa ma astepte ceva . as vrea sa ma astepte ceva frumos , totusi .
as vrea sa ma astepte niste iluzii macar de partea cealalta a puntii care marcheaza perioada asta . as vrea sa ma astepte o 'andrada' mai buna , mai puternica si mai complexa ca fiinta.
as vrea sa-mi omor gandurile . pentru o perioada , sa nu mai existe nici iluzii , nici decadente spirituale . sa-mi umplu timpul cu ceva . nu vreau sa ma mai gandesc la zbor . caci mi se face dor . tare . nu vreau sa ma mai gandesc la nimeni , caci am senzatia ca gandurile duc la ruinarea perspectivelor. de fapt, asteptarile duc la asta . asteptarile generate de iluzii. iluziile generate de niste aparente. sau , mai bine zis , iluziile generate de mintile noastre.

25.09.2009

de ce intotdeauna , dintre un lucru negativ si unul pozitiv , cel negativ ne va urmari mai mult ?
probabil pentru ca asta e firea umana , ii place sa se auto-tortureze , sa se chinuie si sa sufere; si de cele mai multe ori efectiv ne complacem in starea de suferinta si ajungem sa o consideram o parte a habitatului nostru ;
de mult ori pare ca nu exista nici o solutia pentru problemele noastre ; si uneori chiar nu exista , cel putin momentan ; dar putem , cel putin , sa incetam sa ne mai gandim la lucrurile rele care s-au abatut asupra noastra si sa ne concentram energia pe lucrurile bune . poate ca nu functioneaza intotdeauna, poate ca uneori e greu , dar merita incercat.

20.09.2009

m-am trezit astazi cu durere in gat , probabil de la frigul de vineri seara ; mi-am facut lapte cald cu miere si a inceput sa-mi mai treaca putin; fac teste stupide pe facebook care nu se mai incarca din cauza internetului de la vodafone ; si ma uit la poze. la poze din brno . la poze de la zbor . si mi se face un dor nebun . de zbor . de lacuri . de parcarea complexului comercial olympia de la final runway 10, in care masinile pareau niste cutii de chibrituri. de zborul de noapte pe deasupra autostrazii in care ma simteam atat de superioara la vederea campului vizual limitat al oamenilor din automobile. de cum era luminata pista noaptea. mi se face dor pana si de zilele proaste in care zburam ca o cizma . de tot .

inchid ochii si incerc sa reconstitui un zbor : verificarea fuselajului , uleiului si nivelului carburantului; aranjarea scaunului si centurilor; primer 2 x, mixture in , contact - start , asteptarea sa se incalzeasca uleiul , verificarea instrumentelor, ascultarea ATIS-ului, convorbirile cu turnul....

tocmai s-a schimbat melodia in winamp. Natalie Imbruglia - starting today . imi aduc aminte ca asta ascultam in primul meu drum spre brno. cand nu stiam ce ma asteapta , cum va fi , cand ma voi intoarce , cand eram plina de vise si iluzii , cand eram fericita pentru un nou " start" atat de departe...

hey, dar ce spun ? cand " eram " ? inca sunt , si voi fi in continuare ; e o pauza , o perioada , dar o sa treaca ; pentru ca am un vis si am doar 20 de ani . un vis pe care nimeni nu mi-l poate lua. pentru ca stiu ca Dumnezeu ma va ajuta . nu azi , nu maine , nu saptamana viitoare , dar ma va ajuta

18.09.2009

trebuie sa stii sa-ti daruiesti mai intai tie iubire pentru a le putea darui si altora. nu poti straluci pe dinafara daca pe dinauntru esti vested. nu poti atrage oamenii si lucrurile bune prin pesimism si atitudine depresiva. dar , in acelasi timp , resursele pentru a merge mai departe trebuie sa le cauti inlauntrul tau, pentru ca tot ce e de provenienta externa , pe cat de repede va veni pe atat de repede se va duce.
de 4 luni incoace ma plang in continuu. si nu atat cat ma plang in fata celor apropiati cat ma plang fata de mine ; imi plang de mila. si am plans , m-am tot plans toata perioada asta . pana cand m-am saturat de mine , am ajuns sa ma plictisesc pe mine ! si cel mai grav e cand te saturi de persoana ta , scade stima de sine , increderea in tine si ai fi cel mai fericit daca ti-ai pune o punga in cap si ai sta dupa un boschet.
vreau sa schimb toata situatia asta , si numai eu o pot face .
ce-ar fi ca de acum in loc sa ma gandesc la toate lucrurile rele care s-au intamplat sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru toate lucrurile rele de care m-a ferit . si pur si simplu sa ma gandesc la partea buna a lucrurilor ; sa-I multumesc pentru experienta pe care mi-a dat-o in Cehia, pentru parintii iubitori pe care ii am , pentru ca m-a ferit de accidente , pentru ca am rezolvat cu licenta PPL , pentru ca am pierdut o prietena , dar am castigat alte doua , pe care le simt chiar mai aproape , pentru ca am mi-am dat seama de caracterul anumitor oameni din viata mea , si pentru ca suntem sanatosi , care , nu de departe e cel mai important lucru.
ce-ar fi ca in loc sa ma gandesc la ce as fi putut face sau ce s-ar fi intamplat daca , sa ma gandesc la ce pot face de acum inainte ?

31.08.2009

Inca 28 de minute si oficial se sfarseste vara. Care a trecut la fel de repede cum a venit . Imi vin in minte tot felul de flash-uri din trecut: colega mea de banca din generala , Dana , o fire introvertita si trista , mereu imbracata in culori inchise , care nu dorea sa iasa in evidenta niciodata si cu un talent extraordinar la desen . Oare ce mai face ?
imi aduc aminte de Bunicu'. de plimbarile cu el si cu cainii pe care i-am avut . de cand eram mica imi facea o deosebita placere sa-mi plimb cainii. imi mai aduc aminte de copacul sub care am stat cu el cand a inceput sa ploua torential, nereusind sa ajungem acasa. cred ca aveam vreo 5 ani.
si numai la gandul a cate amintiri frumoase am , cred ca mi-as putea derula intreaga viata aici si acum. E un sentiment placut.

28.08.2009

Exista situatii si situatii. Unele placute , altele mai putin placute , mai lungi si mai apasatoare. Le poti ignora . Dar cu cat incerci sa le ignori mai tare , cu cat negi existenta lor , cu atat devin mai durabile ; se inclesteaza acolo ca un parazit si refuza sa se dezlipeasca. Cu cat te infricoseaza mai mult , cu atat se maresc si iti accentueaza frica. In viata nu exista numai timp frumos, lumina si optimism debordant. Exista si intuneric , pesimism si vreme rea. Precum cumulonibusii care provoaca furtuni. Indiferent ca vrei sau nu sa-I accepti , ei vor fi acolo. Dar cu cat refuzi sa accepti existent lor, cu atat te vor soca mai tare atunci cand apar .
Si ce-ti ramane de facut ? Sa accepti situatia . Sa accepti ca vremea rea exista . La fel ca si intunericul , furtunile si oamenii rai . La fel ca si esecurile si momentele in care simti ca cerul sta sa cada peste tine . Dar toate astea vor trece . Trebuie doar sa constientizezi lucrul asta .
Trebuie sa treci peste . Nu poti sa te lasi batut . Indiferent cat de greu pare , indiferent cat de imposibil pare pe moment , TREBUIE sa treci peste ! Asa iti dai seama de cat de puternic e un om . In momentele cand e cazut la pamant, cand sufera si cand are impresia ca totul e in zadar .
Definitia unui concurent: da tot ce are sic and ajunge la capatul puterilor si simte asta, abandoneaza .
Definitia unui campion : da tot ce are si cand ajunge la capatul puterilor si simte asta , se aduna si merge mai departe .
Ce vreti sa fiti , concurenti sau campioni ?!
Astazi m-am trezit optimista . Am un scop . Indiferent ca totul e in zadar . Indiferent ca voi pierde si ca voi infrunta multe esecuri . Am un scop si scopul meu ma va ajuta sa ies din plafonarea asta care risca sa se adanceasca si mai tare in psihicul meu.
Totul e doar un exercitiu de vointa .

30.08.2009

Cu doua zile in urma am intrat in libraria " Luceafarul " pentru banala achizitie a catorva caiete studentesti de matematica. Deviind de la traseul meu spre standul cu carti , prima carte care mi-a sarit in ochi era o carte bleumarin pe care statea scris cu rosu " usa interzisa " . Am luat-o si am citit prefata. Trebuia sa o cumpar.

Nu stiu daca a fost o simpla coincidenta sau daca a sarit in ochii mei cu un scop. Cert este ca reflecta aproape in totalitate starea mea pshica a momentului. Nu stiu daca ma va ajuta sa ma recuperez ,sau daca imi va accentua gandurile dar ma regasesc enorm in aceste pagini.

Dupa cum scrie Gabriel Liiceanu : "Depresia este o dezagregare a sistemului nostru de iluzii ".

In viziunea lui " sistemul de iluzii " este esenta sensului vietii noastre, este scopul in virtutea caruia inaintam , faptuim , ne agitam , dam contur clipei urmatoare si zilei de maine.

Sistemul de iluzii reprezinta planurile pe care le construim din propria noastra substanta vitala si pe care le ridicam deasupra capului nostru la o distanta convenabila de locul in care ne aflam si pe care le urmam apoi necontenit prin spatiu si timp. Reprezinta impulsul care ne ajuta sa depasim toate obstacolele intalnite, motivatia si mobilizarea psihica.

Dar aceste planuri , hrana a sufletului nostru , sunt secretate de insasi propria noastra fiinta , si tocmai fabricarea neintrerupta a " sistemului de iluzii " reprezinta garantia sanatatii noastre mentale.

"Un jurnal este un mod de a explica , de a desfasura in cuvinte sulul infasurat al vietii noastre ".

In fapt , cu totii vrem sa ne exlicam, sa ne depliem , sa argumentam de ce am facut sau nu am facut cutare lucru , ce ne propunem sa facem , ce am fi facut daca ... mai trist este ca o mare parte din oameni mor pliati , neexplicati, impaturiti si asezati pe raftul ce le-a fost harazit de catre natura si societate.

La Kant si Heidegger , omul devine pliul constient de limita deplierii sale.

Trec printr-o perioada in care reperul exterior care-i confera spiritului orientarea si certitudinea unui drum s-a incetosat. As gresi spunand ca nu mai exista. Exista ,dar undeva ingropat de realism si de pesimism.

Sunt anumite momente in care parca nu pot sa-mi spun : sunt un om puternic , curajos , sigur pe mine si pe dorintele mele si imi voi redobandi rostul si identitatea, voi deveni pilot chiar daca deocamdata cursul lucrurilor a luat o pauza. Acest " deocamdata " in cazul meu nu exista tocmai prin faptul ca totul se desfasoara momentan sub o continua asteptare. Am momente cand nu pot constientiza ca acest " deocamdata " reprezinta o perioada de timp . Si o perioada este prin esenta ceva finit.

As fi vrut sa ma identific si prin alte lucruri ; as fi vrut sa am si alt hobby pe langa aviatie - dar nu am . Mi-ar fi placut sa detin mai multa cultura generala - dar nu detin . Puternica nu ma mai consider . Nici ambitioasa.

Dar in acelasi timp ideea ca nu as mai putea zbura ma ucide.

Si acum urmeaza intrebarea , ce trebuie sa faca un om cu viata lui daca nu vrea sa se resemneze si sa traiasca in categoriile speciei? Ce iti ramane de facut atunci cand lucrurile care iti ocupau viata si ii dadeau un sens se golesc de continut?

Lucrul cel mai greu este atunci cand sistemul de iluzii al unui om , cel de care care are nevoie o viata pentru a putea inainta , sa cedeze . Iar in lumina sfarsitului , nici o iluzie nu poate sa reziste.

Problema e sa poti face ceva dupa ce ai ajuns in punctul acesta ..

26.08.2009

cel mai usor e sa renunti . sa te dai batut, sa-ti gasesti pretexte si scuze pentru a nu face un anumit lucru care e dificil. cel mai usor e sa gasesti motive " sa nu ". cel mai usor e sa te auto convingi ca nu are rost si degeaba incerci .
dar oare nu toate lucrurile frumoase se obtin greu ? oare nu trebuie sa perseverezi pentru a obtine ceea ce iti doresti ?
ce-ar fi " sa da " ? ce -ar fi sa scormonesc in resursele mele si sa incerc sa fac din nimic ceva ? ce-ar fi sa mai incerc odata ? si cum am mai spus... oricat de imposibil ar parea un lucru nu ai nimic de pierdut daca mai incerci odata .

si daca voi pierde ce ?
viata inseamna suturi in fund , sunt parti integrante si nelipsite . dar orice sut in fund inseamna un pas inainte nu ?
si daca voi pierde ce ?
asta inseamna ca nu ar mai trebui sa incerc nimic . ar insemna ca frica de esec ma guverneaza . sau frica in general. dar cum altfel ai putea sa-ti invingi teama daca nu infruntand-o ?

Doamne , ajuta-ma !

23.08.2009

E o perioada proasta pentru multa lume. Dar e o perioada. O sa treaca .

Amestec de sentimente ; semi-depresii; frici ; panici ; melancolie ; dorinte ascunse; aspiratii si incertitudini . Si in acelasi timp ceva imi spune sa merg inainte , sa incerc. Ma gandesc la vorba tatei : " sa nu irosesc ultimul cartus , atata timp cat dispun de el".

Privind mai in detaliu , am constatat ca de multe ori lucrurile pe care ni le dorim se implinesc , dar adesea suntem mult prea tare coplesiti de intamplarile nefericite din viata noastra pentru a le mai putea observa . Si poate ca de multe ori trec neobservate. Sau devin observate prea tarziu .

Nu stiu daca e de la oboseala , de la durerea de cap sau pur si simplu e un sentiment ciudat .
Am un sentiment ciudat in legatura cu catrina , nu stiu , sper sa nu se adevereasca dar simt anumite porniri malitioase. gratuite.

22.08.2009

este usor sa fii optimist dupa ce totul s-a terminat cu bine . sa spui " tot raul a fost spre bine " sau " chiar si atunci cand totul pare imposibil nu ai nimic de pierdut daca mai incerci o data ".
vreau sa ma reapuc de invatat la matematica si fizica pentru academie. vreau sa zbor. vreau sa se termine odata cu toata situatia asta incerta . dar , precum toate lucrurile, asta nu se va intampla la comanda mea.

6.08.2009

Se spune ca "a fi prieten " presupune o loialitate care nu cere nimic in schimb . Presupune " a darui" fara a primi ceva in schimb. Insa, in acelasi timp , nu poate fi alimentata doar de o singura persoana , si fara sa vrem , asteptam sa primim inapoi macar o parte din ce am daruit. Si nu ma refer la valori materiale, favoruri sau alte lucruri de acest gen. Ma refer la detalii , la micile atentii cotidiene, la un simplu mesaj sau la un apel pentru a te intreba "ce mai faci ? ". Si aceste lucruri aparent nesemnifictive totusi conteaza atat de mult.

29.07.2009

mi-am propus sa citesc cateva carti vara asta , sau cel putin cat a mai ramas din ea:

' Nimic nu e intamplator ' - Dean Koontz
' Mandrie si prejudecata ' - Jane Austen
' Marile religii'
' Donna Alba ' - Gib Mihaescu
' Crima si pedeapsa ' - Dostoievski
' Amintiri din casa mortilor ' - Dostoievski

27.07.2009

Am plecat la mare . Am venit de la mare . Sunt din nou in Bucuresti.

A fost frumos , m-am mai linistit , am mai scapat de starea aia teribila in care m-a adus "statul in casa ". Acum ma simt bine , banal , obisnuit, mediocru. Privesc mai optimist totul.

22.07.2009

Ma uitam peste postarile din urma si incercam sa fac o analiza a starii mele de spirit din ultimele luni. La o prima vedere , in decembrie paream sa fiu in regula. Cat de cat , cel putin.
Aparent totul a inceput de anul acesta. Dupa un cumul de situatii ciudate , dificile poate e prea exagerat , am inceput sa rabufnesc. Si parca nu mai termin. Incepand cu problema legata de examenele mele si terminand cu problemele vesnice legate de viata sentimentala , am cam "clacat" . Cireasa de pe tort a fost momentul cand m-am mutat singura si am avut tot timpul din lume sa ma gandesc la... sa ma gandesc si atat. De acum toate starile mele nu erau doar stari. Erau niste amplificari aberante care nu ma lasau sa fiu degajata. Eliberau frustrari si temeri. Si totusi pentru ce ? Aparent am avut cam tot ce mi-am dorit , si nu ma refer la lucururi materiale.
Si insusi acest fapt imi degaja sentimente de culpabilitate deoarece am impresia ca il supar pe Dumnezeu.
Incerc sa-mi dau seama daca motivele mele sunt reale sau problema este numai in capul meu. Si cred ca pretentiile mele , perfectionalismul meu sunt de vina. Si nici macar nu-l pot numi perfectionalism. E o chestie stupida si o speranta in a gasi oamenii potriviti mie. Pentru ca in ochii mei am o imagine mult prea buna . Dar poate , vorba Catrinei, ma inconjoara lumea pe care o merit.
Ma uit in jur . La prietenii prietenelor mele . Si ma gandesc ca nu as putea fi cu nici unul din ei: unul e prea mic de inaltime, altul e prea mic de varsta, un altul e prea mediocru ( ca sa nu spun manelist) , un altul e prea pampalau si asa mai departe. Eu cred ca inca traiesc intr-o poveste cu zane in care il astept pe Fat- Frumos pe un cal alb . Care nu o sa apara niciodata.

20.07.2009

20 iulie !!?? trece varaaa!

Iar stau singura ; in apartamentul ralucai de data asta . ma gandesc ca am atatea de facut si totusi ma plang de prea mult timp liber. dar poate ca lucrurile pe care suntem obligati sa le facem nu le consideram parte din programul nostru. cand putem , cel putin. am vrea sa luam in considerare doar lucurile pe care le facem cu placere . sau frecarea mentei , in anumite cazuri.
N-am iesit azi din casa . Dar pot sa-mi imaginez ce zapuseala teribila e afara. Trebuie sa fac curat. beah ! Trebuie sa astept sa termine masina de spalat. Trebuie sa ma epilez si sa ma pensez. Bine ca nu vede nimeni ce scriu aici , sper :) . ca s-ar ingrozi .
Ma uit in jurul meu si am impresia ca nu locuieste o fata aici. ambalaje goale, farfurii murdare , hartii si servetele aruncate. Uneori chiar am impresia ca sunt un semi - baiat.
Ma gandeam la cat de pustiita ma simt de sentimente. Simt ca am consumat totul , momentan. Si singurul motiv pentru care sunt asa , e alx. Dar , oare asta inseamna ca mai simt ceva ? Ca mai sunt capabila sa simt?
Nu sufar , nicidecum. Nici macar trista nu mai sunt. Doar ca nu mai sunt in stare sa o iau de la capat cu altcineva. Nu ca ar exista altcineva , dar nici daca ar exista. Pur si simplu nu mai am rabdare , si nici chef . E trist ce mi se intampla. E trist ca nu ma simt eu , desi sunt eu. Nici macar nu mai am activitatile care imi placeau , care ma motivau . Simt ca am o existenta mediocra.

15.07.2009

masti.

cu totii purtam masti. fata de ceilalti , fata de situatii sau chiar fata de noi insine . doar ca unii din noi poarta masti mai putin transparente decat ceilalti. altii lasa sa se dezvaluie o parte a fetei .dar cu totii ne ascundem intr-un fel au altul. si uneori chiar sinceritatea mascheaza adevarurile noastre.

astazi am ajuns in bucuresti , intr-un final , dupa 3 ore de somn si o noapte ciudata. sunt iarasi singura dar chiar simteam nevoia de putina singuratate. imi readuce aminte de noptile petrecute in fostul meu apartament din brno.

Nu simt bucurie. nici tristete.poate melancolie dar in schimb simt o mare eliberare.

Nu stiu daca aseara a fost un " la revedere! " sau un " adio!" . Nu imi dau seama daca acum s-a consumat in sfarsit ce a fost intre noi. Cu siguranta ca inainte nu se consumase. lipsea ceva.

Dar acum... . Acum vad doua posibilitati: fie aceasta a fost modalitatea de a inchide " cercul " , fie a fost un semn ca va mai exista poate o sansa. odata . candva. Nu pot sa spun ca cele doua posibilitati ar fi opuse , caci, amandoua ma linistesc. Si imi confera un sentiment de pace. Parca m-am eliberat de toate gandurile negative. de fapt , chiar m-am eliberat.

Nu stiu daca va mai fi vreodata ceva. Daca va mai putea fi . sau daca nu va mai putea fi. Dar asta nu conteaza . Doar Dumnezeu stie, si sunt convinsa ca va face cum va fi mai bine.

Acum nu simt decat o dorinta de a-l sti fericit. De fapt , nici macar nu trebuie ca eu sa stiu. Vreau doar sa fie fericit.

Iti multumesc inca o data , Doamne !

14.07.2009

Avand atat de mult timp liber la dispozitie, nu fac decat sa ma gandesc , sa meditez , si sa despic firul in 14 pentru fiecare lucru din viata mea , oricat de marunt ar fi.
Am stat si am analizat toate situatiile in care am fost pusa in ultima vreme; si situatiile in care m-am bagat singura. Am analizat toate relatiile mele , sau mai bine zis , toate " nerelatiile " mele esuate . Am analizat raportul dintre mine si presupusii prieteni / amici pe care ii am . Am analizat pasiunile pe care le am , lucrurile care imi plac cel mai mult. Am analizat toate asteptarile mele de la oameni si de la viata ; si m-am raportat la ceilalti si la asteptarile lor.
Si analizand am inceput sa-mi pun intrebari . Oare am eu o problema ? Eu sunt problema ? Ar trebui sa schimb ceva la mine ?
Un lucru care ti se intampla o data zici ca e o " intamplare ". Acelasi lucru care ti se intampla de doua ori zici ca e o coincidenta . Dar a treia si a patra oara ? E clar ca ceva da cu virgula .
Bineinteles ca situatiile au fost identice intr-o anumita forma.
Privind din exterior relatiile oamenilor din jurul meu , mi se parea ca toti oamenii reusesc sa aiba prieteni si relatii perfecte . Dar poate ca relatiile lor sunt perfecte pentru ei , si pentru asteptarile pe care le au. Punandu-ma in locul lor , am realizat ca nici ceea ce au ei nu m-ar multumi.
Si exista o singura concluzie din toata povestea asta : problema sunt eu, cel putin 50% ; sunt prea pretentioasa si am asteptari mult prea mari de la oameni si de la viata .
Stateam si ma gandeam in functie de ce criterii isi aleg oamenii prietenii. Si cand reusesc sa-i numeasca " prieteni " . Si probabil ca un prieten in opinia lor nu este egal cu un prieten in opinia mea.
Trebuie sa recunosc ca eu pot numi o persoana - prieten , doar cand simt ca relatia dintre noi e reciproca , cand simt ca persoana respectiva e dispusa sa lase jos egoismul pentru o clipa si sa se gandeasca si la celalalt; atunci cand se gandeste la celalalt , cand ii simte lipsa si cand da un semn de viata , oricat de mic , doar ca sa il intrebe ce mai face.
Si nu sunt absurda. Am asteptarile astea deoarece si eu sunt in stare de multe lucruri pentru un prieten. Nu pentru interes , nu din lipsa de altceva, ci pentru ca asa simt!
Sunt in stare sa daruiesc iubire si afectiune . Sunt in stare sa fac compromisuri. Ma gandesc la ceilalti si nu ma simt eu bine daca nu se simt ei bine . Si poate ca nu le-am aratat toate lucrurile astea. Si poate ca ar trebui sa le arat odata..
Cateodata ma gandesc ca poate ar trebui sa mai las jos din pretentii. Si sa accept oamenii asa cum sunt . Sau mai bine zis sa le accept defectele si lipsa de interes. Dar pe de alta parte nu pot sa fiu ceea ce nu sunt . Si nu pot numi o persoana " prieten" daca nu simt asta . Nu pot sa renunt la niste valori doar pentru ca am ajuns la concluzia ca sunt pretentioasa.
..Si nu vad care e solutia... sau mai bine zis, daca exista vreo solutie..

12.07.2009

Imi tot spun si mi se spune sa nu ma mai gandesc. sa nu mai dau importanta. Si asa si este. Sau cel putin ar trebui sa fie.
Usor de spus , greu de facut " sa nu dau importanta ". Si comparativ cu alte lucruri nu dau o importanta atat de mare , si daca as avea ceva de facut , o preocupare poate ca nu m-as mai gandi deloc.
Dar mi-e ciuda , si sunt furioasa. Pe oameni , pe felul lor de a fi si de a se comporta. Pe egoismul lor si ipocrizia de care dau dovada uneori.
M-am saturat de faze din partea tuturor baietilor pe care i-am cunoscut.
M-am saturat sa le accept fazele , sa le caut scuze si sa le gasesc explicatii pentru tot ce fac .
M-am saturat sa incerc sa-i inteleg , sa admit ca poate sunt confuzi si nu stiu ce vor.
Dar eu ? Pe mine cine ma intelege ? Am si eu confuziile mele , temerile mele , dorintele mele. Dar nimeni nu tine cont de asta. Sau daca tine cont cineva de ele , o face din obligatie . Si chiar nu am nevoie de acte de caritate.

Cum se spune , ceea ce e prea mult strica. Prima data ti se pare o intamplare . A doua oara zici ca e o coincidenta . A treia oara vine la pachet promotional. Insa deja e prea mult.
Mi-am pierdut rabdarea; si am obosit sa mai incerc. Mi-am pierdut disponibilitatea.

6.07.2009

diagnostic : ruptura ligament colateral si ruptura ligament incrucisat.



Poate daca mi-as rupe si vre-un ligament de-al mintii mi-as gasi odata locul.



Am fost azi la medic si mi-a pus diagnosticul acesta. Vroia sa-mi puna ghips dar am inceput sa gasesc tot felul de scuze . Adevarate de altfel. Ma inspaimanta ideea de ghips. Mai ales in timpul verii.

Ma inspaimanta multe lucruri daca stau bine sa ma gandesc . Nu in sensul de a-ti fi frica sau a fi las. Pur si simplu ma trec niste fiori de gheata . pe moment.



Ma mai inspaimanta faptul ca nu voi putea merge pe munte ; nici nu voi mai putea alerga; nu voi mai putea face nici un fel de miscare. Ma inspaimanta ideea de operatie . Ma inspaimanta faptul ca viitorul este incert . Nu stiu ce voi face maine si nici chiar ce voi face azi. Ma mai inspaimanta faptul ca e posibil sa nu-l mai vad niciodata pe alx dupa plecarea lui. Si ma inspaimanta si teama lui. Ma inspaimanta ca nu stiu ce se va intampla cu ce imi place mie mai mult sa fac : zborul. [...] de care imi este atat de dor...

Ma inspaimanta oamenii. care sunt atat de meschini si rai .. si e atat de greu sa gasesti un om devotat.

Si ma inspaimanta faptul ca ma inspaimanta toate lucrurile astea.





Dar , in acelasi timp sunt recunoscatoare pentru toate lucrurile frumoase din viata mea. Pentru faptul ca am niste parinti atat de iubitori, pentru niste bunici care-mi sunt ca si a doua pereche de parinti. Pentru oamenii draguti pe care i-am intalnit in viata mea . Pentru faptul ca am stiut odata ce inseamna sa tii la cineva cu toate fiinta ta . Si pentru faptul ca am suferit din dragoste pentru cineva. Daca ma gandesc bine , sunt recunoscatoare si pentru oamenii meschini peste care am dat.. caci vorba aia, ce nu te omoara te face mai puternic. Sunt recunoscatoare pentru norocul pe care mi l-a dat Dumnezeu. Pentru educatia pe care mi-au dat-o parintii mei si pentru toata libertatea de care am avut parte.



Si ... Doamne , ajuta-ma sa fiu si mai recunoscatoare pentru ce am si ce sunt si ajuta-ma sa apreciez si mai mult caci simt ca nu e suficient !







Iti multumesc , Doamne !

3.07.2009

Ma tot contrazic pe mine insami. Batalii de ganduri in capul meu. Fluctuatii de stari de spirit.



De ce ma imbat cu apa rece ? Crezand ca imi place vreun domeniu al vreunei facultati din bucuresti.

Am ajuns in unul din momentele in care simt ca majoritatea lucrurilor frumoase din viata mea au fost potrivite la momentul respectiv.

2.07.2009

Simt nevoia acuta de a fugi .Pur si simplu vreau sa fug . De situatie . De o iluzie . De o imagine care ar putea deveni reala . De a ma imbata cu apa rece .
M-am saturat sa mi se ia de tot . M-am saturat sa nu mai simt nimic. Sa fiu pustie si goala ca o stana de piatra. Nemiscata si insensibila. M-am saturat de intrebarea " de ce ? " : de ce face asta ? ; de ce a fost asa si nu altfel ? ; de ce a plecat ? ; de ce nu m-a sunat ? ; de ce ? ; de ce ? ; de ce ? .
Si stii ce ?
Nici macar nu-mi mai pasa.
... Poate mi-ar fi pasat in cu totul alte conditii decat cele date.

Nu vreau sa alerg dupa un om care fuge de mine si de situatie si care nu vrea sa-si asume raspunderea pentru ce simte si pentru situatie. Vreau sa fug . Si sa ma prinda cineva.

Ma simt golita de sentimente.
Inainte simteam ca ar mai fi existat cineva pentru care sa fiu in stare de sacrificii. Simteam ca exista undeva persoana potrivita pentru mine. Si poate chiar exista. Doar ca n-am cunoscut-o inca .
Sau poate ca a fost persoana potrivita la momentul respectiv si in conditiile de atunci. Poate ca eu m-am schimbat si el a ramas oarecum la fel. Sau poate ca ne-am schimbat amandoi. Dar in directii diferite.

Pe de alta parte ma simt " released " . Parca s-a consumat tot ce nu se consumase atunci. Si parca impresia de cristal incepe sa se transforme in sticla.
Dar poate ca tocmai asta e si ideea . Sa fac loc unui alt om in viata mea. Care exista undeva. Sunt convinsa de asta.

30.06.2009

Vis.

Dupa 4 ani , pe aceasi banca, cu aceleasi sentimente la fel de intense si alaturi de acelasi om. Desi parea imposibil.
Cred in puterea atractiei. Cred in puterea noastra. Cred in Dumnezeu si cred ca viata ne va rezerva lucruri frumoase . si trebuie doar sa cred, sa vreau si sa-mi constientizez dorintele. Cred in semne si cred ca daca un lucru trebuie sa se intample se va intampla oricum.

Sunt bucuroasa ca mai simt, ca mai pot sa simt. Credeam ca am devenit goala pe dinauntru.

Cred ca uneori trebuie doar sa ne bucuram de moment si sa traim clipa, fara sa ne mai gandim la ce va urma. Cu toate ca stim ce va urma. Nu degeaba se zice " Carpe Diem ".

28.06.2009

efemer = de scurta durata , trecator , vremelnic

temporar = nedefinitiv , provizoriu, trecator , vremelnic , tranzitoriu, momentan

instabil = care nu prezinta stabilitate , variabil , schimbator , nestatornic

absent = distrat , preocupat ,pierdut , care nu este de fata





Buna dimineata , 19 ani si 366 de zile ! Acestea sunt noile cuvinte pe care le-am invatat in ultimul timp si ale caror inteles l-am exploatat la maxim in ultimele zile.

Toate lucrurile sunt efemere , insusi noi , oamenii . Toate au un inceput si un sfarsit si tocmai asta le face sa fie interesante . Dar ideal ar fi sa nu stii cand va fi acel sfarsit, sa stii doar ca exista . Ce s-ar intampla daca toti oamenii ar stii cand vor muri ?

Ar fi un haos.

Nimeni nu s-ar mai bucura de nimic si viata insasi nu ar mai fi viata .





" Traieste fiecare zi ca si cand ar fi ultima ".Si nu ma refer la ultima zi a vietii mei. Poate ultima zi cand voi vedea o persoana. Poate ultima zi cand voi privi un anumit peisaj . Poate ultima zi cand voi face anumite lucruri care imi plac . Si poate ca toate astea sunt de 1000 de ori mai insemnate decat ultima zi a vietii mele.



Poate ca ar trebui sa invat sa ma bucur contra-cronometru . Sa incerc sa depasesc un record de cat mai multe bucurii pe minut. Caci astazi am un lucru . Maine se termina si ma bucur de cu totul alt lucru. Insa Ii multumesc lui Dumnezeu ca am motive sa ma bucur. Poate ca ar fi mai frumos daca toate motivele astea nu ar fi atat de efemere. Sau poate ca nu.



Nu stiu nici eu ce sa cred. Nu stiu cum e mai bine pentru mine , sau pentru el , sau pentru toti cei dragi mie. Sau pentru ceea ce vreau sa devin. Nu stiu daca sa ma bucur pentru un lucru aparent frumos. Sau sa ma bucur pentru un lucru aparent trist. Poate ca ceea ce e trist va fi mai tarziu frumos si ceea ce e frumos va fi mai tarziu trist. Poate ca de fiecare data aparentele inseala ,tot ce e urat in viata are un sens si tot ce e frumos e efemer. Poate ca tot ce pare normal e anormal si poate ca lumea e cu susul in jos.

26.06.2009

Fiecare iti dezvolta , de mic , anumite asteptari. Fata de persoanele din jurul nostru , fata de noi insine, de viitorul nostru , de viata ce ne asteapta.
Dar de multe ori suntem dezamagiti. Asteptarile ni se spulbera , suntem inselati sau chiar noi insine ne inselam.
Stateam si ma gandeam .. cum e mai bine. Pe de o parte , asteptarile ne motiveza , ne dau speranta de a merge mai departe , de a razbi ; pe de alta parte , cu cat te astepti mai mult la un lucru, cu atat lucrul respectiv nu va veni. Totul este spontan.
Mi-e frica sa ma astept la orice. Mi-e frica sa cred ca voi cunoaste pe cineva , ca voi termina scoala , ca imi voi face noi prieteni . mi-e frica sa ma autoiluzionez . sa sper.

22.06.2009

De fiecare data cand incep sa scriu imi trece prin minte propozitia : " ce repede trece timpul ". Poate e din cauza faptului ca , scriind data , imi amintesc de cat de repede a trecut timpul de la ultima postare . Sau poate nu e nici un motiv. Poate timpul chiar trece atat de repede.

Cand eram copii , parca , totul se scurgea mai greu . Parca totul parea mai mare , mai triumfator, mai puternic , mai departe , mai greu si as putea scrie adjective timp de o zi intreaga. Oare totul de minimalizeaza odata cu varsta? Sau minimalizez eu ?

Trenurile au mersul lor. Lucrurile au mersul lor.

Am intrat intr-o banala stare de indiferenta. Nu mai am chef de nimic. Nimicul posibil . Si lucururile de care am chef sunt aparent imposibile.

13.06.2009

nu poti sa fortezi lucrurile. sau viata . sa le aranjezi dupa bunul tau plac si sa le comanzi sa se ordoneze ca un puzzle. nu poti sa transformi vidul in ceva si nimicul in tot.numai Dumnezeu poate.
nimic nu se intampla la comanda si totul se intampla cand te astepti mai putin. sau cand nu te astepti deloc . ceea ce trebuie sa se intample se va intampla oricum si ceea ce nu trebuie sa se intample nu se va intampla , orice am face noi...
degeaba ne amagim noi crezand ca putem schimba totul. se intampla cum Dumnezeu ne-a pregatit. suntem niste marionete care cred ca au puterea de a schimba lumea dar de fapt nu schimbam nimic, nu jucam decat niste roluri in teatrul vietii . in care regizorul e Dumnezeu.
de ce am emotii cand vorbesc de alx ? de ce trebuie sa am emotii pentru un om care se afla in celalalt capat al globului si in plus pe care nu l-am vazut de 4 ani ?
si de ce nu pot sa simt nimic pentru nimeni ? de ce am devenit stana de piatra ? vreau sa ma indragostesc , dar nu pot . vreau ceva posibil. m-am saturat sa tind dupa imposibil.
de ce totul este cu susul in jos ?
nu poti sa-ti comanzi sa tii la cineva daca nu simti asta si nu-ti poti comanda sa nu simti nimic atunci cand ceva exista. si poate ca degeaba exista. sau poate ca e bine ca macar a existat odata.
mi-e frica sa-l vad ...sa ma intalnesc cu el.mi-e frica de mine , de trairile mele. si mi-e frica sa nu sufar pentru o cauza pierduta .

am izbucnit in plans.... si nu inteleg de ce....pentru ce.....

o , Doamne... de ce ma imbat cu apa rece ?

de ce sper undeva in subcontientul la ceva extraordinar cand probabil nu sunt decat niste sperante fara sansa ? De ce sper ca ...... se va intampla ceva ....?
probabil nu va fi nimic. ne vom intalni si atat .
" salut si la revedere . imi pare bine ca ne-am revazut, te-ai schimbat , nu te-ai schimbat , doar atat . un schimb de replici . povestea unor vieti ."

si totusi , ceea ce trebuie sa fie , va fi, si ce nu trebuie sa fie , nu va fi. nu e nevoie decat de o fractiune de secunda. Nu-i asa, Doamne ?

9.06.2009

" a nu avea dupa bea apa " . o expresie aparent banala. mai mult sau mai putin folosita astazi. si ignorata de toti.
mergeam ieri pe strada dupa ce plouase si am ramas socata. un batran statea cu o cana sub stropii care se prelingeau de la un burlan. apa de ploaie.nu ma gandeam ca mai exista si oameni de astia.. care nu numai ca " nu au dupa ce sa bea apa "... nu au nici macar apa. e extrem de trist.
mi-am amintit ca aveam o sticla de apa plata in geanta . mam oprit si i-am dat-o , si i-am mai dat si 5 lei. nu-i venea sa creada. am simtit asa o bucurie in ochii lui , inca ma emotioneaza...
ma gandeam ca mi-ar placea sa ajut oamenii, sa fac actiuni de caritate, sa fiu voluntara la o asociatie umanitara.

vreau sa fac atat de multe lucruri si totusi nu am chef sa fac nimic . e frustrant . nu am nici o ocupatie . doar o stare generala proasta, amplificata de lipsa de ocupatie . si devine din ce in ce mai frustrant.
vreau sa ies din starea asta. vreau sa am pe cineva alaturi. nici macar nu mai conteaza daca e acelasi sau sunt diferiti. sa existe 'cineva'. in viata mea.

tot aud avione pe afara

mi-a trimis daniel aseara 2 poze luate de pe un site. cu mine si cu noi 2. facute de " nu stiu" , dar e funny . si mi-e atat de dor sa zbor.

7.06.2009

simt ca plutesc .

in deriva .

astept.

multe.

nimic concret, efemeritate si instabilitate.

... si o lunga asteptare care duce la dementa.

trist. foarte trist.

dar ce pot face ?

sa disper ? sa-mi fie frica ?

nu pot decat sa sper si sa traiesc cu amintirea lucrurilor frumoase.

care SUNT destule , doar ca existenta mea banala nu le constientizeaza in maladia ei cronicizata.

si parca de atata asteptare nici nu mai astept . mi-a trecut . mi s-a luat . nici nu mai stiu ce vreau si daca vreau .ba nu , stiu ce vreau . sa tintesc catre " tinta " mea . sa simt ca inaintez. lent, dar macar sa simt o vibratie . sau poate ca inaintam oricum ar fi dar nu in felul in care ne convine.

ce aberatii scriu .

6.06.2009

incep sa ma autoingrijorez :D . pur si simplu nu gasesc barbati care sa-mi placa. ma intreb , am eu tinte mult prea inalte ? am prea multe asteptari? am vreo problema in sensul acesta ?

si totusi de ce ?

am momente cand ma obsedeaza cate o chestie. mi se pune piticul cum s-ar spune. apoi , daca lucrul respectiv nu merge , nu imi ofera sufiecienta satisfactie sau realizez ca nu e atat de important mi se ia . pur si simplu.

momentan nu-mi doresc nici o relatie ; m-am saturat de inceputuri , m-am saturat sa aud cum sunt diferiti barbati din viata mea si a altora si m-am saturat sa stiu cum sunt. si asta nu ma indeamna decat la un singur lucru : sa devin ca ei; daca ei pot , eu de ce n-as putea ? ....principiul poate nu e in totalitate eronat, insa cand vine vorba de o fata , e . chiar daca traim in 2009 , lumea inca are impresia ca statutul femeii a ramas tot cel de pe la 1900. asta e adevarul ,fie ca vrem , fie ca nu vrem. si e trist. foarte trist.

am impresia ca m-am " masculinizat ". ca am inceput sa gandesc precum barbatii , ca vreau sa fiu ca ei . sau sa am drepturile lor. si totusi sunt fata. sau femeie ?

cineva m-a intrebat la un moment dat: tu ce te consideri , femeie sau fata ?

i-am raspuns ca depinde cum privesti . la modul propriu , "femeie " e numita si doamna de 60 de ani. eu am 19 , deci ma consider fata. in alta ordine de idei , daca ne referim la siguranta , incredere in sine si putere , da , sunt femeie .

revenind la vesnica problema legata de asteptarile mele in domeniu de barbati , stateam si ma gandeam , ce imi doresc eu de la un barbat ? ce vreau de la un barbat ?

nu am un ideal in ceea ce priveste aspectul fizic , trebuie doar sa fie inalt. in rest, sa aiba acel ceva care ma atrage pe mine , sa fie sexy pentru mine.

pe plan temperamental si spiritual, imi doresc sa-mi fie in primul rand prieten si sa -mi dea ocazia sa am incredere in el ( 60% macar) ; sa fie "barbat", putin mai presus decat mine , cu o personalitate sexy , care stie ce vrea de la o femeie, increzator in sine ,comunicativ, deschis , principial , atent, usor orgolios dar nu prea tare , rrrrrareoori romantic , temperamental, activ ,cult , insistent ( uneori) , cu simtul umorului, putin mistererios si care sa para f usor inaccesibil ; hmm nu cred ca mai are rost sa spun ca as vrea sa aiba aceleasi hobby-uri si sa pot face toate lucrurile care imi plac alaturi de el , pentru ca e inutil, pentru ca ceea ce imi doresc eu e o utopie :)) glumeam:D dar cum aschia nu sare departe de trunchi nici gluma nu e foarte departe de adevar ; nu stiu ce legatura are una cu alta dar asa mi-a venit pe moment :)

4.06.2009

se spune sa ai grija ce iti doresti caci s-ar putea sa se implineasca .
se spune sa ai grija ce gandesti caci fie ca vrem fie ca nu atragem lucrurile la care ne gandim .
vreau sa ma descarc , sa ma eliberez , vreau sa-mi exprim dorintele pe care , da , le doresc din suflet si ma gandesc la ele ; si poate ca nu le merit , poate ca am primit inca prea mult pentru ceea ce merit , pentru ce i-am oferit lui Dumnezeu si pentru ca sunt o pacatoasa.
Cred in Dumnezeu ! Cu toate ca poate ca nu am mai fost atat de apropiata in ultima vreme de El, cred, si Il iubesc !
Vreau doar sa ma descarc.
Vreau un loc al meu . la figurat mai mult decat la propriu. vreau caldura si iubire. vreau sa simt ca , contez. vreau sa ma simt iubita. vreau sa simt ca am un rost , sa fac ceea ce imi place ; vreau sa ma simt libera si in acelasi timp sa simt ca apartin de un anumit lucru , sau persoana. vreau sa imi gasesc locul. vreau sa intalnesc pe cineva . nu stiu daca vreau sa ma indragostesc si nu stiu nici daca mai pot. vreau sa incep macar atpl`ul. vreau sa imi continui scoala. vreau sa am prieteni. vreau sa ma distrez. vreau sa cunosc multi oameni noi . vreau sa merg la petreceri . vreau sa zbor ; si nu in cele din urma , vreau sa fiu sanatoasa, eu si toti cei apropiati mie caci asta e cel mai important lucru !
stiu ca fericirea e un drum si nu o destinatie ; si mai stiu ca va trebui sa lupt pentru tot ce imi doresc , si ca nu va fi usor , ca vor fi momente in care voi simti ca ..nu mai simt , dar ca vor fi si momente in care nimeni nu-mi va putea distruge fericirea.
sunt recunoscatoare pentru tot ce am , Doamne ! si simt nevoia sa-Ti spun asta ! si sa iti repet !!! Te rog sa nu crezi ca este altfel doar pentru ca am unele stari depresive...
.. simt nevoia sa-Ti multumesc, Doamne !

"niciodata sa nu te atasezi de lucruri; numai de oameni...
unii oameni te vor dezamagi , te vor minti , isi vor bate joc de tine .. dar , vor aparea altii ."

1.06.2009

am descoperit barbatul ideal pentru mine : porc misogin , afemeiat , nesimtit, care se poarta ingrozitor cu mine , care "nu stie ce vrea de la mine " si pentru care sunt mereu a doua :)) altfel nu discut .
p.s : cumpar tantari de masina . marime discutabila.

e deja 1 iunie : la multi ani pentru copilul din fiecare !

22.05.2009

stau in hamac, sub cerul liber, cu sasha langa mine . e 02:22 si nu am somn cu toate ca maine trebuie sa ma trezesc de dimineata .cum e si normal ptr ora asta , imi trec prin minte o multime de ganduri. orgolii nedigerabile , lipsa acuta de imaginatie , un dram de clementa si libertate cat putem duce cu toata libertatea de a nu pune intrebari.
nu vreau nimic pentru ca vreau totul.si pentru ca vreau totul vreau sa nu doresc nimic.detest asteptarile de orice fel . detest liniile de comunicatie intre mine si celalalt pentru ca ma fac dependenta.
" oamenii sînt surprinzători şi niciodată nu obişnuiesc să facă ce ne-am aştepta noi să facă, bîntuie şi vieţuiesc după legi proprii şi greu de înţeles cu judecata noastră de oameni muritori iar noi sîntem veşnic uimiţi şi luaţi pe nepregătite de semenii noştri şi vina sau responsabilitatea ne oarecum aparţine, într-un fel sau altul "
" vreau doar un dram de clemenţă dinspre lumea invizibilă să mă mîngîie pe frunte atît cît să trec puntea fără să cîntăresc cît se poate cîştiga şi cît pierde dintr-o sferă cu asperităţi de dragul unui joc nevinovat pentru care sîntem atît de liberi cît putem duce cu toată libertatea de a nu pune întrebări de a nu roti cuvintele în manej de a fiinţa pînă la implozia spontană într-un registru mai înalt (ce nu omoară ne face mai puternici) dar...caii se împuşcă întotdeauna de două ori, nu-i aşa, Doamne? cu lumină "



am ajuns la o concluzie : barbatii sunt ca ceapa, daca dai jos invelisul iti vine sa plangi

18.05.2009

se spune ca ar trebui sa inveti din fiecare experienta;unele par sa se asemene atat de mult intre ele si cu toate astea sunt atat de diferite; de atatea ori spui gata , pana aici a fost , s-a terminat! si te regasesti din nou in aceasi ipostaza fara sa-ti dai seama.
revin la replica mea dintotdeauna : oamenii nu se schimba , si ceea ce s-a intamplat odata se va repeta ; dar in acelasi timp nu te poti inchide in propria gandire ca intr-o carapace si sa nu mai permiti accesul nimanui; dar nici nu poti lasa garda jos si sa te deschizi; si ma intreb cum e mai bine ? se pare ca oricum ar fi e gresit. nu e bine sa fii nici de partea unei extreme si nici de partea celeilalte, dar poate ca in situatia asta nu exista mijloc. te gandesti sa incerci caci nu ai nimic de pierdut si iei teapa. oamenii sunt atat de meschini si prefacuti.
si din toate experientele astea ajungi intr-un final sa lasi garda jos fata de cine nu trebuie si sa alungi din viata ta pe oamenii care ti-ar putea fi prieteni... e o ironie.

10.05.2009

Nu stiu daca eu m-am obisnuit cu Praga sau Praga s-a obisnuit cu mine; din nou pe aceleasi stradute pline de turisti , pe langa aceleasi magazine de suveniruri , prin forfota si aglomeratie. Nu stiu de ce , dar dintotdeauna orasele turistice mi-au dat o senzatie de " efemer", de " carpe diem ".
La prima auzire , cuvantul " efemer " iti da un sentiment de nesiguranta si poate de usoara melancolie ; intotdeauna oamenii s-au speriat de sfarsituri, de instabilitate si de tot ce e trecator, insa eu cred ca tocmai in asta consta tot farmecul lucrurilor ; in faptul ca va veni si momentul in care le vom pierde si asta ne face sa le pretuim mai mult.

9.05.2009

stau pe terasa in randez -vous cafe si ma bucur, poate ,de ultimele zile petrecute in cehia . aceasta etapa a calatoriei mele se apropie de sfarsit . trenul va opri iar in statie , voi cobori si il voi lua pe urmatorul .
intotdeauna mi-a placut sa aseman viata cu o calatorie cu trenul , trenul fiind insasi viata iar noi fiind pasagerii . unii dintre ei te insotesc pe tot parcursul calatoriei , altii coboara la urmatoarea statie si pe care poate nu-i vei mai revedea niciodata. exista si pasageri care se muta in alt compartiment si pe care poate ii vei mai intalni pe parcursul calatoriei. unii dintre ei vor trece neobservati pe langa tine. pe altii ii vei remarca si vor pleca mai departe . astia sunt oamenii pe care ii intalnim pe parcursul vietii , prieteni , amici , iubiti sau doar simpli trecatori . dar noi nu vom avea de unde sa stim asta pana la momentul respectiv;
imi trec prin minte o gramada de senzatii si de amintiri traite aici ; momente de toamna , de iarna si de primavara in toate sensurile posibile . dar fiecare cu farmecul lui , fara unul nu l-am descoperi pe celalalt si viceversa.
mi-aduc aminte de primele momente din brno . nu stiu daca m-am schimbat eu, daca m-a schimbat brno sau daca insasi experienta asta . probabil e cate putin din toate .
azi e una din zilele alea cand totul e perfect in sensul cel mai inocent posibil si parca nimic nu poate strica fericirea asta . ma simt implinita , simt ca mi-am indeplinit rolul , ca am facut tot ce aveam de facut si ca pot merge mai departe .
probabil ca uneori trebuie sa se manifeste raul ca noi sa cunoastem adevarata valoare a binelui.
probabil ca si atunci cand pare ca nu mai exista nici o speranta nu pierzi nimic daca mai incerci odata .
probabil ca trebuie sa lupti din greu pentru a-ti atinge visele si niciodata sa nu renunti .

"La sfîrşit nu există decît două feluri de oameni . Cei care spun Domnului: “Facă-Se voia Ta”şi cei cărora Dumnezeu le spune, într-un sfîrşit: “Facă-Se voia ta”. Toţi cei care sunt în Iad îl aleg. Fără această alegere conştientă nu ar putea exista nici un Iad. Bucuria nu-i va fi refuzată vreodată nici unui suflet care-o doreşte serios şi statornic. Cei ce caută găsesc. Celor ce bat li se va deschide."


C. S. Lewis – Treburi cereşti


printre altele , am invatat sa pierd , sa pierd si totusi sa merg mai departe . cred ca in viata e mai important sa stii sa pierzi decat sa stii sa castigi . am mai invatat ca e mai bine sa traiesti momentul , sa gandesti mai mult la urmatorul pas decat la capatul drumului ;ca uneori trebuie doar sa astepti si ca multe lucruri nu depind exclusiv de tine; ca nu totul e perfect si nu totul e tragic ,ca nu exista doar alb si negru , uneori trebuie sa ne multumim cu gri.

poate ca nu am nimic de pierdut daca astept sa vad ce va urma ; poate ca nu trebuie sa mai fug din teama de a lua teapa ; si poate ca ar trebui sa fiu mai atenta ; atatea posibilitati pe ziua de azi... cred ca ar fi cazul sa ma opresc , dar , cum tocmai am spus- sunt posibilitati .:)

cand oamenii nu au probleme reale, vor avea intotdeauna tendinta de a-si face altele. reale , virtuale sau uneori niste exagerari absurde. avem tendinta de a poza in victime si nevoia de a ni se spune ca " va fi bine " . cu toate ca avem tot ce vrem intotdeauna vom aspira catre mai mult . catre niste dorinte nejustificate .
am o stare ciudata , o stare in care par sa amplific totul aparent fara nici un motiv. ma simt vinovata pentru ceea ce gandesc , parca as vrea sa ma ascund de mine. o parte din minte e indiferenta si nepasatoare la ce se intampla in jur . cealalta parte e rationala, intr-o oarecare masura . insa de ce ? de ce ma simt vinovata pentru un lucru pe care il vreau si constientizez ca il vreau ?

19.04.2009

inca nu realizez ca astazi e Pastele. e cel mai sec pe care l-am avut vreodata . singura in apartamentul meu inchiriat din brno si mancand lapte cu cereale pe post de pasca . poate mi-ar fi placut sa stau cu ai mei , cu toti cei dragi in momentele astea dar asta e situatia;
imi doresc sa se rezolve cu licenta. a devenit deja o obsesie pentru mine insa nu mai suport tensiunea asta.
am avut aseara o tentativa de a merge la biserica. de fapt am si mers insa cand am constatat ca nu inteleg nimic deoarece este in ceha m-am multumit sa spun o rugaciune si sa ma intorc acasa . niciodata nu am suportat sa stau in biserica daca nu simt asta , numai de dragul de a sta. prefer sa spun doar o rugaciune din suflet si atat.
Hristos a inviat!

18.04.2009

stateam azi noapte si ma gandeam ... poate ca cand totul pare pierdut mai exista totusi o speranta. poate ca nu ai nimic de pierdut daca speri cand totul iti e impotriva...
ma gandeam si la ce s-a intamplat cu laptopul meu , la faptul ca timp de 6 luni nu a recunoscut cbt`urile de la oxford, la faptul ca nu mai aveam nici un alt laptop de pe care sa le vizionez si ca de fiecare data cand am vrut sa invat trebuia sa se intample ceva, si toate astea le vedeam ca pe niste semne si aveam impresia ca totul imi e impotriva . vroiam doar sa inchid ochii si sa merg inainte ... si din senin a mers , a recunoscut cbt`urile ... si nu pot sa ma gandesc decat la faptul ca indiferent cat de imposibil ti se pare un lucru nu ai nimic de pierdut daca continui lupta...

25.03.2009

00:43, sunt putin ametita de la vin dar sunt optimista . nu stiu de ce , probabil ca am ajuns la concluzia ca e mai bine sa fiu asa si sa fiu multumita de ceea ce am caci altfel s-ar putea sa apreciez lucrurile pe care le am abia dupa ce le pierd.
ar trebui sa ma culc , maine am zbor. dar nu am nici un chef , vreau sa pierd vremea si sa ma uit pe pereti.


~ prostii debitate de o fata ametita la 1 noaptea ~

21.03.2009

ai grija ce iti doresti caci s-ar putea sa se implineasca . ai grija ce gandesti caci s-ar putea sa se adevereasca . ai grija cum privesti caci poate fi mai rau .
incep sa realizez ca toate lucrurile pe care ni le dorim sa implinesc . la un moment dat . tot ce gandim are o reflectie in lumea reala . sau prin noi se realizeaza aceasta reflectie.
imi doream sa zbor , doar sa zbor , nimic altceva . imi doream sa plec in strainatate. imi doream sa nu locuiesc in bucuresti . si uite ca s-au realizat toate , dar nu in sensul la care ma gandeam eu. Dumnezeu mi-a dat ceea ce am vrut , poate pentru a realiza cu adevarat ce inseamna . Si am realizat un lucru foarte important . Daca nu ai iubire in jurul tau , daca nu iubesti , daca esti singur , poti sa ai tot ceea ce vrei caci nu te poti bucura de ele. Am invatat ce mult conteaza un mesaj de la un prieten , ce mult conteaza o incurajare , ce mult conteaza un zambet , ce mult conteaza sa stii ca exista cateva persoane dragi acolo , indiferent unde.
Am invatat sa accept oamenii asa cum sunt , am invatat sa nu mai fiu atat de drastica , am invatat sa recunosc cand gresesc , am realizat cat de mult conteaza sa iubesti si sa fii iubit , in toate sensurile.

15.03.2009

imi savurez cafeaua de la ora 15:24 din apartamentul meu din brno. liniste . singuratate si o vreme mohorata . mi-e somn dar imi spun ca am de invatat. peste doua zile am examen.

am invatat ca in viata e mai important sa stii sa pierzi decat sa castigi, ca a pierde este o arta si uneori ai mai multe de castigat daca stii sa pierzi;

am invatat ca poti continua mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti; am invatat ca nu conteaza ce ai in viata ci pe cine ai in viata ; am invatat ca , daca cineva nu te iubeste cum iti doresc tu , asta nu inseamna ca nu te iubeste deloc; am invatat sa apreciez ceea ce am ; am invatat ca oricum ai taia orice lucru are doua fete ; am invatat ca oricat de mult ti-ar pasa tie , altora s-ar putea sa nu le pese : am invatat sa fiu mai flexibila in relatiile cu oamenii si sa ii accept asa cum sunt ; am invatat ca poti fi diferit pana la un punct , dupa acel punct esti doar singur; am invatat ca nimic nu e usor in viata si ca trebuie sa lupti pentru ceea ce iti doresti ; am invatat sa daruiesc ca sa pot primi....

14.02.2009

dorinte . toata lumea are dorinte , toata lumea are aspiratii . toti vrem cate ceva .
suntem oameni si asta e inevitabil . de cele mai multe ori probabil ca nu meritam lucrurile pe care ni le dorim, dar continuam sa aspiram la ele.
o sa incep cu " vreau ". da , vreau multe lucruri desi sunt constienta ca nu le merit. vreau sa fiu fericita. vreau sa iau examenele. vreau un iubit care sa-mi spuna ca ma iubeste si pe care sa-l iubesc si eu.vreau sa zbor. vreau sa fiu alaturi de prietenii mei. vreau sa incep atpl`ul la oxford. vreau sa ma duc in martie acasa . vreau sa nu mai fie frig. vreau sa vina ada. vreau sa dorm . vreau sa nu mai stau singura . vreau sa fiu un pilot excelent. vreau sa fiu sanatoasa si cei dragi mie sa fie de asemenea sanatosi. vreau sa mi se implineasca toate dorintele pentru ca asta e tot ce imi vine in minte momentan.

P.S : tocmai mi-am adus aminte in timp ce scriam data ca acum 4 ani pe vremea asta am cazut intr-un canal :)

7.02.2009

si a mai trecut o saptamana.. afara deja se simte parfum de primavara , atmosfera e mai inviorata, poate pentru ca moralul meu s-a mai ridicat ; sau poate ca e invers .. cine stie ?
astazi a fost o zi interesanta , abia am venit de la zbor , am facut navigatie cu kevin si chiar simt ca am invatat ceva din raidul asta . am avut parte si de un " radio failure " combinat cu o " impotmolire " la vyskov in care am simtit din plin faptul ca pamantul s-a dezghetat . dar a fost fun .
oricum , nu stiu daca e din pricina vremii , sau e meirul lui kevin ca ma incurajeaza , sau pur si simplu eu mi-am revenit insa ma simt mai bine. mi-e foarte frica la examen insa asta e tot .. parca pot miza din nou pe motto-ul meu : " definitia unui concurent : da tot ce are si cand ajunge la capatul puterilor si simte asta , abandoneaza . definitia unui campion : da tot ce are si cand ajunge la capatul puterilor si simte asta , SE ADUNA SI MERGE MAI DEPARTE !"
nimic nu e usor in viata , totul se obtine cu sudoare;
candva ma simteam cumva incapabila sa renunt la tot ce e nevoie pentru visul meu. pe vremea cand faceam planorism si stateam la aerodrom cu adina aveam impresia ca ea e capabila de mult mai multe sacrificii pentru zbor... si mereu ma simteam complexata , si vroiam sa-mi demonstrez ca pot .
candva am spus ca sunt in stare sa renunt la aproape orice pentru zbor , ca nu pot face altceva si ca voi lupta pentru idealurile mele .
si asta fac si voi face


ascult " the calling - wherever will go " si mi s-a facut un dor imens de tata . am in minte numai drumul pe care l-am facut cu el la campulung dupa ce si-a cumparat fordul. atunci aveam melodia asta pe un cd si imi placea la nebunie ; apoi am uitat de ea , si astazi am reauzit-o la radio.. eram in clasa a 8a atunci , era in ianuarie 2004... au trecut 5 ani de atunci. si parca a fost saptamana trecuta .

1.02.2009

-sunt in convalescenta dupa somn .imi beau cafeaua care pare sa nu aiba nici un efect. privesc pe fereastra si ninge . e deja 1 februarie. -

mai bine sa-ti para rau pentru ceva ce ai facut decat pentru ceva ce ai ezitat sa faci . mai bine sa gresesti si sa inveti din asta decat ai ai o existenta constanta urmarita de ezitari si de refuzuri. orice experienta are rostul ei . poate ca acest rost nu e atat de evident de la inceput ; poate ca vei constientiza dupa mult timp sau poate ca vei constientiza pe moment.

tot timpul am avut tendinta asta de a actiona dupa instincte indiferent de aparenta lucrurilor, indiferent de semnificatia generalizata a unor comportamente . si poate ca am avut dreptate. nu regret nimic insa.

cel mai frustrant mi se pare sa nu fac un lucru din constiinta ca nu as fi fost in stare sau ca mi-ar fi frica de consecintele pe care le-ar putea avea . imi da cel mai mare sentiment de neincredere. probabil ca asta e motivul ptr care incerc sa fac lucrurile care ma sperie cel mai mult. e singurul mod de a depasi senzatia. si culmea ironiei e ca dupa ce se intampla, aproape intotdeauna iti spui" nu a fost chiar atat de rau pe cat credeam " .
fiecare om are temeri . e normal. unele sunt native dar majoritatea le dobandim. apoi le constientizam. si prin constientizare le amplificam .cred ca asta e toata problema. ne imaginam ce s-ar putea intampla, poate chiar la un nivel mai critic decat ar fi in realitate. iar apoi urmeaza refuzul. ezitarea.
nu stiu daca am dreptate sau nu , insa pentru mine cel putin , curajul inseamna tocmai constientizarea acestor temeri si infruntarea lor. fugind de probleme nu vei scapa niciodata de ele. ba mai mult, te vor urmari constant si se vor accentua. se vor ascunde intotdeauna undeva in subconstientul tau si timpul le va intensifica. si vei sfarsi prin a fi inspaimantat.
cred ca acelasi lucru se poate aplica si in cazul esecurilor.

30.01.2009

fiecare om are temerile lui ,nu ?

vazusem candva un citat : " curajul nu inseamna absenta fricii, e puterea de a o invinge ".
poate ca nu e cel mai potrivit exemplu. poate ca nu e vorba de frica . poate e doar o lipsa de incredere, poate ca fiecare are zboruri proaste, si poate ca am nevoie doar de exercitiu..
trec printr-un moment in care imi lipseste increderea., de ceva timp am impresia ca tot ce fac e gresit , ca sunt incompeteta , ca nu sunt un pilot bun si asta ma frustreaza cel mai tare. ca nu excelez in ceea ce iubesc mai mult sa fac . si esenta unui pilot excelent e tocmai increderea...
stateam si ma gandeam ... poate ca trebuie sa-mi gasesc doar punctele sensibile si sa insist asupra lor; nimeni nu reuseste fugind de probleme... si frica nu poate fi invinsa decat infruntand-o . poate ca daca un lucru nu a iesit perfect de la prima incercare nu inseamna ca nu va iesi niciodata. perserverenta. incredere .
trebuie sa-mi recapat increderea in mine . trebuie sa fiu perseverenta . trebuie .

28.01.2009

incredere .cred ca asta e cuvantul cheie . sa am incredere in mine . sa ai incredere in tine. sa ai incredere ca ceea ce faci e bine . sa ai incredere in zborul tau.. de orice natura ar fi el.

21.01.2009

timp inghetat in brno. la asta ma duce cu gandul poza asta.

tocmai ma uitam pe niste poze din fagaras de acum doi ani si mi s-a facut un dor teribil de munte. de trasee . de stat la cort.

vreau sa ma urc pe un varf de munte si sa stau. doar sa stau si sa contemplu peisajul. sa fiu doar eu si cu mine . sa fie soare .

e geamul deschis si aud cum ploua. mam saturat de ploaie si de plafon scazut si vesnicul " 5000 BR " si eventual un " BKN 0700". mam saturat de iarna . mam saturat de atmosfera asta apasatoare. vreau sa vina primavara!

18.01.2009

era o zicala: tot raul spre bine .

stateam si ma gandeam acum, de fapt faceam o analiza a ceea ce s-a intamplat in ultimele saptamani. ma gandeam la cum trebuia sa decurga vacanta mea de craciun : ski ,revelion cu parintii mei in asutria apoi revenit in brno si inceput studiul. eram hotarata sa nu mai vin in tara de sarbatori. si totul daca nu....
brusc, dintr-un excces de singuratate, dupa senzatii de anxietate in praga si dupa momente de frustrare sociala si dor de cei dragi am spus ca vreau sa ma intorc in tara . trebuia.
si asta am si facut. imi imaginam ca va fi o vacanta obisnuita , ii voi revedea pe cei dragi si nimic nou.. insa am cunoscut niste oameni minunati vacanta asta , putini , nu multi.. dar atat de mult conteaza in viata noastra , fie si o singura persoana care sa te faca sa zambesti...

18.01.2009

sa le numesc deja-vu` uri ? poate .. nu stiu care ar fi cuvantul cel mai potrivit..
m-a apucat un dor teribil de bunicii mei . de copilarie. de momentele petrecute alaturi de ei.
sunt intr-o cafenea foarte relaxanta dar care imi aminteste incredibil de mult de copilarie. un stil clasic , nuante calde de maro si bej . mult lemn si foarte multe foto portrete pe pereti. imi vine sa inchid ochii si sa-mi imaginez ca sunt doar un copil.. ca nu am nici o problema,..ca nu am nici o grija , si ca sunt alaturi de ei , de bunicii mei.
ma simt incredibil de calma si senina aici.

13.01.2009

23:21. ascult sara bareilles - between the lines. am in minte o infinitate de lucruri : pornind de la amintiri si vise si terminand cu faptul ca ar trebui sa citesc " principles of flight" . astazi am aflat ca examenul meu s-a amanat cu cel putin doua saptamani, ceea ce e bine .
printre altele, ma gandeam ce mult conteaza iubirea in viata noastra; fie ca vine din partea parintilor, a bunicilor, a prietenilor sau a iubitilor/iubitelor noastre si mai ales a lui Dumnezeu. este alimentul nostru, hrana noastra, ceea ce ne intareste si ne ajuta sa trecem peste obstacole...
ce mult conteaza sa ai pe cineva langa tine, ce mult conteaza sa porti grija cuiva , ce mult conteaza sa ai la cine sa te gandesti, pentru cine sa te rogi , pentru cine sa te bucuri sau cui sa-i multumesti.. pentru ca exista, pentru ca l-ai intalnit.
si ce greu e sa gasesti altfel de oameni. lumea e rea , plina de egoism si invidie. oamenii nu vor decat sa vada ca esti mai jos decat ei , indiferent cat de jos sunt ei.
.. dar exista si oameni calzi si deschisi, exista bunatate si iubire; exista si partea plina a paharului; dupa noapte intotdeauna vine ziua si dupa furtuna intotdeauna iese soarele. viata este un miracol si nu am putea sa realizam acest lucru fara momentele de dezamagire caci totul ar fi constant. si ce e constant iese din ecuatie, ca la matematica :)
imi vine acum in minte ce repede a trecut ultimul an , ce multe s-au schimbat , in gandirea mea , in experienta mea de viata , in viata mea. parca ieri eram pe bancile liceului alaturi de bella si raluca . parca ieri ma stresam sa invat la matematica si fizica , parca ieri ma impingeau astia sa particip la preselectia pentru miss, parca ieri ma gandeam cum va fi cand voi sta in bucuresti... si totusi a trecut un an . oare cum va fi peste un an ... doi , trei ?

11.01.2009

rapoarte, comparatii, opinii, conformare sau nonconformare. cam asta imi vine in minte in momenul asta daca ma gandesc la mediul social. noi , indivizii, avem intotdeauna tendinta de a ne raporta la ceilalti , la ce se petrece in jururl nostru. putem sa afirmam ca suntem inteligenti sau prosti , perfecti sau imperfecti , nebuni sau sanatosi doar prin simplul raport cu ceilalti. si pe bune dreptate . cum altfel ai putea sa fii anormal fata de tine insuti ?
de fapt.. daca stau bine sa ma gandesc , cred ca am trait si sentimentul asta , dar asta este deja alta poveste... :)
in a manner of speaking , ai tendinta sa preiei total sau partial anumite valori sau comportamente din mediul in care traiesti. si este normal; sanatos mintal fiind si traind intr-o lume a nebunilor vei ajunge sa crezi ca tu esti cel anormal si ca vei putea ajunge la " normalitate " doar comportandu-te ca un nebun. Acelasi lucru se intampla si daca un grup de indivizi iti repeta sau iti da de inteles ca esti intr-un anume fel, cu toate ca in realitate nu esti; dupa un timp vei ajunge sa crezi ca te-ai schimbat , ca aveai principii gresite inainte ,ca esti fanatic daca nu le dai dreptate, te simti ca si cum ai lupta impotriva curentului...
... dar cu toate astea trebuie sa fii puternic , si daca esti ferm convins de anumite lucruri, sa crezi in ele , indiferent de ce ar spune ceilalti; sa nu te schimbi , indiferent de ce ar spune ceilalti; sa crezi in ceea ce esti , in ceea ce vrei , in visele tale, indiferent de ce ar spune ceilalti...
citeam zilele trecute :" Convinge-te ca stii toate raspunsurile si vei stii toate raspunsurile. Convinge-te ca esti un maestru si vei fi ." - Richard Bach.
o alta maxima interesanta mi s-a parut : " O persoana se poate obisnui cu singuratatea insa daca evadeaza o singura zi trebuie sa o ia de la capat si sa se readapteze . " - acelasi autor.

9.01.2009

ce repede s-a scurs si vacanta asta. m-am reintors in brno, si sunt iarasi singura in apartamentul asta mare . dar sincer aveam nevoie de asta , de putina liniste , de odihna , de timp pentru invatat si de zbor. a fost o perioada foarte agitata , dar in sensul pozitiv . am revazut o gramada de lume , de prieteni , am cunoscut persoane noi si mam simtit excelent . am revenit cu un sentiment de implinire, de satisfactie spirituala.

stateam si ma gandeam .. ce mult conteaza oamenii din jurul tau . ce mult conteaza un mesaj primit de la cineva drag .. un simplu " ce mai faci ? " sau doar un simplu " la multi ani!" . cat de bine te simti cand cineva se gandeste la tine... cand stii ca esti important pentru cineva , sau macar cand stii ca , contezi ptr cineva.

m-am reincarcat cu energie pozitiva si sunt pregatita sa o iau de la capat. de ce sa mint, nu-mi este deloc usor aici , nu-mi plac oamenii cu care interactionez , dar sunt constransa sa fac acest lucru , nu am de ales , sunt stramtorata, dar ce pot sa fac ?

- sa ma adaptez situatiei. spunea tatal meu odata ca avem aceasta trasatura importanta numita adaptabilitate. si ii dau perfecta dreptate.

si asta incerc sa fac . am ales un drum , am ales sa zbor, am ales sa ma urc in masina si sa plec de una singura . si sa vin aici . am sperat ceva. am gasit cu totul altceva. dar ... caii se impusca intotdeauna de doua ori , nu-i asa ? si ce nu ne omoara ne face mai puternici .

iti multumesc , Doamne !