Cad si ma ridic. Singura, ca intotdeauna. Pentru ca nimeni nu ma poate ridica cu adevarat in afara de mine.
Imi recunosc punctele slable si esecurile si nu mi-e teama s-o arat.
Suntem oameni si prin definitie suntem imperfecti, oricat de mult incearca societatea sa schimbe astea.
Imperfectiunea nu vinde insa nici eu nu sunt de vanzare.
Am multe frici si e normal.
Curajul nu e absenta fricii, nicidecum. E puterea de a o invinge.
Definitia unui concurent: "da tot ce are si atunci cand a ajuns la capatul puterilor si simte asta, abandoneaza".
Definitia unui campion: "da tot ce are si atunci cand a ajuns la capatul puterilor si simte asta, se aduna si merge mai departe".
Cateodata, a ma aduna inseamna a lua o pauza. Dar asta nu inseamna ca ma dau batuta. Mi-e frica de upgrade si de mine cateodata. De lipsa abilitatilor mele, de greseli, de incapacitate mentala. Dar merg mai departe. Ma ridic si merg mai departe. Si voi crede din nou in mine. Imi promit asta.
