24.05.2015

Sunt in Geneva. Vis-a-vis de aeroport. Si ma uit la avioane cum decoleaza si aterizeaza.Imi imaginez ca sunt si eu la mansa unuia dintre ele. Voi fi oare, vreodata?
Am momente in care cred asta cu toata fiinta mea. Apoi am momente in care mi se face teama ca nu va fi asa. Nu  am incetat niciodata sa cred cu adevarat, in ciuda tuturor momentelor. A inceta sa cred ar insemna sa mor sau sa nu mai fiu eu.
Urcusuri si coborasuri. Sunt atat de obosita uneori ca pana si la vale imi e greu sa merg. Dar apoi ma gandesc ca Dumnezeu crede ca eu pot duce toate astea. Si ca toate astea au un rost. Ca eu sunt mai puternica decat altii.
Eu pot pentru ca vreau sa pot. Pot sa ma descurc cu un salariu mai mic decat altii pentru ca am motivatie. Si ambitie. Si un vis de indeplinit. Sunt mai mult decat ceea ce sunt acum. Dar e doar o etapa. Trebuie sa fie doar o etapa.
Nu trebuie sa uit niciodata asta:
"Definitia unui concurent: da tot ce are si atunci cand a ajuns la capatul puterilor si simte asta, abandoneaza.
  Definitia unui campion: da tot ce are si atunci cand a ajuns la capatul puterilor si simte asta, se aduna si merge mai departe!"

21.05.2015

Ma uit in gol si incerc sa-mi dau seama... unde ma aflu.
Cuvintele nu le mai pot desprinde.
Timpul trece lasandu-le in urma.
Franturi de imagini imi apar in minte.
O oboseala cronica ma apasa. Gandurile apar pe nepusa masa.

11.05.2015

Un puternic miros de primavara a trezit in mine amintiri. Din Cehia. Din Timisoara. De la zbor. Secvente si franturi de imagini inoata concomitent in mintea mea.
Ma uit afara,  de la fereastra hotelului din Amsterdam, si vad mult verde crud. Mult verde de mai scaldat in multiple raze calde de soare. Asa cum imi place mie. Imi starneste un sentiment atat de placut si totodata un gust usor amar. In mintea mea este un amalgam de senzatii. As vrea sa prind o amintire. Una macar. Si sa o tin strans.
Imi lipseste primavara. Imi lipsesc anotimpurile. O, ce n-as da pentru mirosul florilor de mai. Pentru o adiere cu miros de primavara. Pentru ca vara sa fie vara. Iar toamna sa ma intampine cu aramiul ei superb. Iar iarna.. cu primii fulgi. Iar toate acestea sa nu fie doar pentru o zi sau doua.
Imi lipsesc plimbarile cu bicicleta. Si mersul pe munte. Sau mersul in parc.
Nu vreau sa ma mai plang. Stiu ca momentan nu este tocmai ceea ce imi doream dar putea fi si mai rau. Pana la urma, am un sot minunat. Am un ideal si inca mai am un strop de speranta. Am posibilitatea sa economisesc ceva. Si vad lumea. Mi-am incarcat putin bateriile cu cateva zboruri care ma vor, ajuta, sper, sa duc povara mai departe. Ma vor face sa uit, macar un pic, de rautatea din jur. Ma bucur ca mai sunt si oameni frumosi pe lumea asta.