Simt ca, de cand zbor, migrez printre anotimpuri. De la vara, la iarna, la toamna...
Daca e un singur lucru care sa ma fascineze, e acela ca pot fi in atatea locuri intr-un timp atat de scurt. Cateodata nici nu realizez ce mi se intampla.
Ieri am aterizat in Bruxelles. E iarna. E frig. Iar frigul asta imi aduce aminte de atat de multe lucruri. Imi trezeste atat de multe amintiri.
Imi aduc aminte cand eram mica si ma infofoleam ca sa ies din casa. Imi aduc aminte de cand mergeam la ski cu ai mei si cu parintii Ralucai. Imi aduc aminte de Austria. Imi aduc aminte de Brno.. de cand mergeam la zbor iarna.. iar aeroportul arata precum cel din Bruxelles.
Am iesit sa ma plimb pe strazi ieri. Era zarva sarbatorilor. Erau multe targuri si luminite de Craciun. Imi aduceam aminte de Innsbruck si de cand ma plimbam singura acolo. Apoi am ajuns in Grand Palace si o piateta mica si au inceput sa mi se contureze in minte momentele cu ai mei aici. Cred ca s-a intamplat acum 8 ani.. aproape..
Retraiam un sentiment de euforie.. in urma un 7 ani jumate, cand am fost in Belgia, cred ca a fost una din cele mai fericite perioade ale vietii mele.. Stiam ce vreau sa fac, aveam un tel, aveam o speranta. Inca nu stiam ce inseamna viata. Aveam posibilitatea sa ma plimb, cu ai mei, fara ai mei, ce conta ? Ma plimbam.. Aveam un colectiv, la liceu.. Aveam un prieten, pe Alex. Aveam luxul de a-mi cumpara cate ceva nou, cand vroiam. Aveau liniste ai mei. Aveam cate putin din toate, dar cel mai important, aveam speranta si stiam ca am tot timpul din lume. Aveam doar 17 ani.
In 2 zile intram in 2015. Iar eu ma indrept spre 26. Oare ce se va intampla cu mine ?
marți, 30 decembrie 2014
sâmbătă, 13 decembrie 2014
14.12.2014
Toate marile religii ale lumii, te invata, sub o forma sau alta, sa fii bun. Unele iti arata mai mult decat altele cum sa faci asta. Altele dar iti sugereaza directia in care trebuie sa mergi.
In esenta, a fi bun, cred ca inseamna sa poti sa iti inlaturi toate sentimentele si gandurile negative. Sa nu fii invidios. Sa nu ravnesti la bunuri materiale. Sa nu faci rau nimanui. Sa ajuti. Sa fii multumit cu ce ai. Sa iubesti. Sa daruiesti.
Prin meditatie sau prin rugaciune, in numele lui Dumnezeu, al lui Buddha sau al lui Allah, scopul final este sa atingi bunatatea absoluta. Sau, cat de absoluta poate fi pentru fiintele umane. Iar asta inseamna fericirea.
Unii o numesc rai. Altii nirvana.
In viata asta sau dupa moarte. Sau, poate, intr-una din vietile viitoare, toate marile religii iti promit fericirea. Cu conditia sa fii bun.
Cand eram copil, mi se parea atat de usor sa fii bun. Dar de fapt, este poate, cel mai greu lucru. Sa fii bun cu adevarat. Sa iti depasesti conditia. Sa poti, in momentele in care simti ca toate visele ti s-au destramat, sa nu ii invidiezi pe altii; ba chiar, si mai mult, sa te bucuri pentru ei. Sa nu iti doresti bani sau bunuri materiale. Sa ii pui intotdeauna pe altii mai presus de tine. Sa nu lasi furia sa te acapareze. Sa reusesti sa vezi dincolo de suferinta si, atunci cand iti este cu adevarat greu, sa nu te inraiesti ci... sa ai capacitatea sa inveti din toate incercarile la care esti supus...
Someone asks, "Living in the jungle, aren't you afraid of tigers?"
The monk answers, "Sometimes, when the monks are walking in the jungle, they sense tigers following them. But since they hold the precept of no killing, they're not afraid and the tigers know they will not be harmed."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
