duminică, 28 septembrie 2008
28.09.2008
as vrea sa plang ,dar nu pot. as rade , dar nu-mi vine. mi-e frica ... mi-e foarte frica . de examen. de ce va fi. de mine . dar cum altfel ne-am putea invinge temerile daca nu le infruntam ?!
joi, 18 septembrie 2008
19.09.2008
anotimpul psihicului meu suporta " babele " . acum ploua , peste cateva minute e soare , mai spre seara viscoleste iar maine dimineata va fi primavara, si toate astea intr-o ordine cat se poate de ciclica , evident. momentan e sfarsitul iernii, e o atmosfera destul de placuta , calduta , insa in orice moment ma pot astepta la un viscol cat se poate de serios. de fapt , metarul meu psihic anunta vreme instabila , vizibilitate mica , presiune apasatoare si vant variabil , in rafale.
acum sunt bine , am decis sa plec in cehia , doar pentru o perioada deocamdata , caci ma voi intoarce sa dau examenul de la academie in noiembrie, decembrie sau cand o fi.
ce repede s-a intors roata . pana acum cateva zile era total independenta de situatia asta, acum totul depinde de mine si de ce voi face la examen . de ce sa nu recunosc , mi-e frica . imi doresc din tot sufletul sa pot intra la academie. si nu atat pentru mine cate pentru tata , pentru mama . cand ma gandesc la asta ma cuprinde panica. apoi urmatorul moment ma gandesc ca am invatat . si mai am timp sa invat. si ma las in voia Domnului. Daca El vrea sa intru voi intra, daca nu .. pot sa stau eu si in cap ca tot nu se va intampla. Vorba unei persoane pe care o admir : " unde iti este dat sa ajungi acolo vei ajunge " .
Nu pot decat sa cred. Nu pot decat sa-L las pe Dumnezeu sa decida. Nu pot decat sa ma rog sa ma ajute. Dar Dumnezeu nu ne-a creat ca sa ne paraseasca !
acum sunt bine , am decis sa plec in cehia , doar pentru o perioada deocamdata , caci ma voi intoarce sa dau examenul de la academie in noiembrie, decembrie sau cand o fi.
ce repede s-a intors roata . pana acum cateva zile era total independenta de situatia asta, acum totul depinde de mine si de ce voi face la examen . de ce sa nu recunosc , mi-e frica . imi doresc din tot sufletul sa pot intra la academie. si nu atat pentru mine cate pentru tata , pentru mama . cand ma gandesc la asta ma cuprinde panica. apoi urmatorul moment ma gandesc ca am invatat . si mai am timp sa invat. si ma las in voia Domnului. Daca El vrea sa intru voi intra, daca nu .. pot sa stau eu si in cap ca tot nu se va intampla. Vorba unei persoane pe care o admir : " unde iti este dat sa ajungi acolo vei ajunge " .
Nu pot decat sa cred. Nu pot decat sa-L las pe Dumnezeu sa decida. Nu pot decat sa ma rog sa ma ajute. Dar Dumnezeu nu ne-a creat ca sa ne paraseasca !
marți, 16 septembrie 2008
17.09.2008
simt ca o iau razna . ma invart in cerc si ajung mereu de unde am plecat. ma domina un sentiment de culpabilitate , de frica , de asteptare , de incertitudine , de speranta , de optimism si pesimism deopotriva si toate astea se transforma in ganduri care se lovesc unele de altele in capul meu . ..si ori de cate ori incerc sa-mi fac putina ordine in idei trebuie sa vina un cutremur si sa le rastoarne pe toate..
eram vara asta cu o prietena in viena, si ne urcam in metrou spre directia Donauturm. Mergeam o statie,iar ceea ce trebuia sa fie a doua devenea statia de plecare. Am crezut ca gresisem metroul. Am coborat , ne-am urcat in metroul de pe partea opusa si din nou, acelasi lucru. Fie nu vedeam bine , fie cineva isi batea joc de noi. Ne urcam a treia oara si nimic nou. Coboram si stateam in statie. Intamplator vedem niste romani pe care i-am intrebat ce se intampla. Linia care ducea spre Donauturm era inchisa din motive de reparatii, trebuia sa coboram la prima statie , sa luam un troleu vreo 3 statii iar apoi sa luam metroul in continuare.
Exact asa ma simt eu acum , ca intr-un metrou care transporta utopii, vise si calatori . In acelasi timp parca aud in surdina :" calatorii sunt rugati sa nu taxeze biletul la intrarea in metrou, sa nu se indoiasca de visele lor si mai ales sa se tina de barele de sustinere pentru a nu aluneca .. in alte lumi "
Metroul asta in care ma aflu se tot intoarce de unde a plecat . Poate ar trebui sa-l schimb ? Cu ce ? Poate ar trebui sa stau in statie si sa astept ? Pe cine ? Hazardul ?
Nu mai stiu ce e bine si ce nu e. Stiu ce vreau . Dar nu stiu cum ar trebui sa procedez , parca mi s-au defectat toate simturile. Timp de un moment am o presimtire apoi vine urmatorul moment si cad in extrema cealalta . Ma atentioneaza toate alarmele dar toate se contrazic una pe cealalta . Constiinta ma retine . Nu stiu de la ce ma retine dar simt o retinere . Simt si un avant . Ma tot intreb : Cine sunt eu ?? . Si chiar asa, cine sunt eu ca sa se sacrifice oamenii astia pentru mine ?? Nu merit lucrul acesta, de fapt, sunt o persoana atat de norocoasa numai prin faptul ca ii am alaturi incat nu mai merit NIMIC !! Dar pe de alta parte ceva dinauntrul meu ma face sa ma gandesc la zbor , ma face sa-mi doresc sa zbor... e visul meu totusi.....e lucrul pe care mi-l doresc atat de mult.... Doamne , daca as putea sa fiu eu singura care se sacrifica , as face ORICE . Parca vreau sa plec, dar simt ca nu trebuie . Parca trebuie sa astept , dar simt ca nu vreau . Parca si parca nu . Poate ar trebui , poate nu . Nu , da si nu prea . Ba da , ba nu , nu stiu. Poate ca nu prea stiu . Asta e conluzia care reiese din toata povestea asta . Ce sa fac?? Doamne , Da-mi un semn !
Ma pregatesc sa plec in reintoarcere. Ma pregatesc sa plec dar stiu ca nu voi pleca . In acelasi timp ma gandesc ca poate plec mai incolo.
Stiu ca se spune ca nimic nu e usor . De acord. Dar eu nu stiu nici macar cat de greu e. Daca astept , astept degeaba . Daca nu astept, iese la iveala raspunsul . Cred in semne insa nu stiu cum sa le interpretez . Mie frica sa nu le inteleg gresit. Poate Dumnezeu incearca sa ma indrepte spre un lucru si eu inteleg contrariul. Poate iar citesc gresit de pe monitor.....
Si totusi, caii se impusca intotdeauna de doua ori , nu-i asa Doamne ? - cu lumina....
eram vara asta cu o prietena in viena, si ne urcam in metrou spre directia Donauturm. Mergeam o statie,iar ceea ce trebuia sa fie a doua devenea statia de plecare. Am crezut ca gresisem metroul. Am coborat , ne-am urcat in metroul de pe partea opusa si din nou, acelasi lucru. Fie nu vedeam bine , fie cineva isi batea joc de noi. Ne urcam a treia oara si nimic nou. Coboram si stateam in statie. Intamplator vedem niste romani pe care i-am intrebat ce se intampla. Linia care ducea spre Donauturm era inchisa din motive de reparatii, trebuia sa coboram la prima statie , sa luam un troleu vreo 3 statii iar apoi sa luam metroul in continuare.
Exact asa ma simt eu acum , ca intr-un metrou care transporta utopii, vise si calatori . In acelasi timp parca aud in surdina :" calatorii sunt rugati sa nu taxeze biletul la intrarea in metrou, sa nu se indoiasca de visele lor si mai ales sa se tina de barele de sustinere pentru a nu aluneca .. in alte lumi "
Metroul asta in care ma aflu se tot intoarce de unde a plecat . Poate ar trebui sa-l schimb ? Cu ce ? Poate ar trebui sa stau in statie si sa astept ? Pe cine ? Hazardul ?
Nu mai stiu ce e bine si ce nu e. Stiu ce vreau . Dar nu stiu cum ar trebui sa procedez , parca mi s-au defectat toate simturile. Timp de un moment am o presimtire apoi vine urmatorul moment si cad in extrema cealalta . Ma atentioneaza toate alarmele dar toate se contrazic una pe cealalta . Constiinta ma retine . Nu stiu de la ce ma retine dar simt o retinere . Simt si un avant . Ma tot intreb : Cine sunt eu ?? . Si chiar asa, cine sunt eu ca sa se sacrifice oamenii astia pentru mine ?? Nu merit lucrul acesta, de fapt, sunt o persoana atat de norocoasa numai prin faptul ca ii am alaturi incat nu mai merit NIMIC !! Dar pe de alta parte ceva dinauntrul meu ma face sa ma gandesc la zbor , ma face sa-mi doresc sa zbor... e visul meu totusi.....e lucrul pe care mi-l doresc atat de mult.... Doamne , daca as putea sa fiu eu singura care se sacrifica , as face ORICE . Parca vreau sa plec, dar simt ca nu trebuie . Parca trebuie sa astept , dar simt ca nu vreau . Parca si parca nu . Poate ar trebui , poate nu . Nu , da si nu prea . Ba da , ba nu , nu stiu. Poate ca nu prea stiu . Asta e conluzia care reiese din toata povestea asta . Ce sa fac?? Doamne , Da-mi un semn !
Ma pregatesc sa plec in reintoarcere. Ma pregatesc sa plec dar stiu ca nu voi pleca . In acelasi timp ma gandesc ca poate plec mai incolo.
Stiu ca se spune ca nimic nu e usor . De acord. Dar eu nu stiu nici macar cat de greu e. Daca astept , astept degeaba . Daca nu astept, iese la iveala raspunsul . Cred in semne insa nu stiu cum sa le interpretez . Mie frica sa nu le inteleg gresit. Poate Dumnezeu incearca sa ma indrepte spre un lucru si eu inteleg contrariul. Poate iar citesc gresit de pe monitor.....
Si totusi, caii se impusca intotdeauna de doua ori , nu-i asa Doamne ? - cu lumina....
luni, 15 septembrie 2008
15.09.2008
culmea ironiei . nu ma duceam la deschiderea noului an scolar cand eram eleva si m-am dus astazi , dupa ce am terminat . mam intalnit cu fostii colegi si cu fostul diriginte , am fost intr-o cafenea la o ciocolata calda si am stat la taclale . ma simteam ciudat . ce-i drept ciudatul caracterizeaza starea mea de spirit de ceva vreme, asa ca m-am cam obisnuit cu el . insa ma simteam ciudat in pofida ciudatului daca pot spune asa . aproape imi venea sa`i condamn. de ce ei stiu si eu nu stiu ? sau poate ca eu stiu mai multe decat ei ... stiu ce vreau . dar nu stiu cum voi ajunge . ei stiu cum vor ajunge dar nu stiu unde anume. e destul de paradoxala toata chestia asta . cert e ca vreau sa stiu si eu unde voi merge , vreau si eu un raspuns. deocamdata se pare ca e vb despre cehia insa cand e vorba de mine exista o mie de alte posibilitati pe langa . asa ca mi-e frica sa dau un verdict . tocmai am trimit un e-mail la Flying Academy anuntandu-i ca m-am hotarat. sper sa nu mai intervina nimic...
... acum tot ce imi doresc este sa plec.
... acum tot ce imi doresc este sa plec.
vineri, 12 septembrie 2008
13.09.2008
acum un an pe vremea asta eram in rapidul de la bucuresti spre strejnic. imi aduc aminte de parca ar fi fost ieri. acum stau pe pat si ma uit la stropii de ploaie de pe geam. e o zi foarte mohorata. mi s`a facut dor sa citesc ceva. o carte buna, care sa ma captiveze , insa nu`mi vine nimic in minte .
ma uitam aseara prin biblioteca si nu gaseam nimic ., ce bine ar fi daca am putea da " search" ori de cate ori nu gasim ceva , sau pur si simplu cautam ceva.
n-am mai citit nimic de cateva luni bune , de prin februarie , martie daca stau bine si ma gandesc.
de ceva timp sunt intr-o continua stare de levitatie. astept un raspuns , insa raspunsul acela nu mai vine .. si in pofida faptului ca timpul trece atat de repede , parca asteptarea asta se prelungeste din ce in ce mai mult. si asta imi trezeste o mie de ganduri , imi pun o mie de probleme si de probabilitati si ma face sa intru in panica .
ma uitam aseara prin biblioteca si nu gaseam nimic ., ce bine ar fi daca am putea da " search" ori de cate ori nu gasim ceva , sau pur si simplu cautam ceva.
n-am mai citit nimic de cateva luni bune , de prin februarie , martie daca stau bine si ma gandesc.
de ceva timp sunt intr-o continua stare de levitatie. astept un raspuns , insa raspunsul acela nu mai vine .. si in pofida faptului ca timpul trece atat de repede , parca asteptarea asta se prelungeste din ce in ce mai mult. si asta imi trezeste o mie de ganduri , imi pun o mie de probleme si de probabilitati si ma face sa intru in panica .
miercuri, 10 septembrie 2008
10.09.2008
astazi a fost o zi ca oricare alta . meditatii, multe ganduri si multe intrebari. daca ma gandesc prea mult incep sa ma sperii asa ca prefer sa nu ma gandesc prea mult. usor de zis ,greu de facut.
imi tot spun ca totul o sa se rezolve. am credinta ca totul o sa se rezolve. dumnezeu nu ne-a creat ca sa ne paraseasca . insa stau si ma intreb cu ce pret ? si mai ales , cine va plati acest pret ?
intotdeauna am crezut ca toata existenta noastra e ca un labirint , o alegere o determina pe alta dar in acelasi timp toate converg spre ce ne e scris fiecaruia. noi putem doar sa ne alegem drumul pe care sa mergem. voluntar sau involuntar. vreau sa cred ca asa trebuie sa fie. vreau sa cred ca toata situatia asta are un scop . trebuie sa aiba , nimic nu e zadarnic . am momente cand ma intreb ce va fi .. dar in acelasi timp nu vreau sa stiu. de ce sa nu recunosc , imi este frica sa stiu . dar imi este frica pentru ca nu vreau sa ma influenteze nimic in deciziile pe care le voi lua si pe care deja leam luat. sunt mult prea hotarata ca sa las semnelor de intrebare. vreau sa lupt , pot sa lupt si nu voi renunta.
am un vis . si de multe ori am spus ca sunt in stare sa renunt la aproape orice ptr lucrul asta. subliniez aproape. pe primul loc sunt parintii mei si sanatatea lor si sanatatea in general. insa toate celelalte lucruri sunt relative . banii vin si pleaca . lumea e trecatoare.
de ce nu depinde de mine lucrul asta ? de ce sunt atat de independenta tocmai de ceea ce depind cel mai mult ? vreau sa decolez doar , nu-mi pasa cum voi ateriza . sau daca voi mai ateriza. dar nu am aprobare de decolare ...
Doamne, aproba-mi decolarea!
imi tot spun ca totul o sa se rezolve. am credinta ca totul o sa se rezolve. dumnezeu nu ne-a creat ca sa ne paraseasca . insa stau si ma intreb cu ce pret ? si mai ales , cine va plati acest pret ?
intotdeauna am crezut ca toata existenta noastra e ca un labirint , o alegere o determina pe alta dar in acelasi timp toate converg spre ce ne e scris fiecaruia. noi putem doar sa ne alegem drumul pe care sa mergem. voluntar sau involuntar. vreau sa cred ca asa trebuie sa fie. vreau sa cred ca toata situatia asta are un scop . trebuie sa aiba , nimic nu e zadarnic . am momente cand ma intreb ce va fi .. dar in acelasi timp nu vreau sa stiu. de ce sa nu recunosc , imi este frica sa stiu . dar imi este frica pentru ca nu vreau sa ma influenteze nimic in deciziile pe care le voi lua si pe care deja leam luat. sunt mult prea hotarata ca sa las semnelor de intrebare. vreau sa lupt , pot sa lupt si nu voi renunta.
am un vis . si de multe ori am spus ca sunt in stare sa renunt la aproape orice ptr lucrul asta. subliniez aproape. pe primul loc sunt parintii mei si sanatatea lor si sanatatea in general. insa toate celelalte lucruri sunt relative . banii vin si pleaca . lumea e trecatoare.
de ce nu depinde de mine lucrul asta ? de ce sunt atat de independenta tocmai de ceea ce depind cel mai mult ? vreau sa decolez doar , nu-mi pasa cum voi ateriza . sau daca voi mai ateriza. dar nu am aprobare de decolare ...
Doamne, aproba-mi decolarea!
luni, 8 septembrie 2008
8.09.2008
mi s`a facut pofta de nuci proaspete, verzi . e deja septembie. nu`mi vine sa cred cat de repede a trecut timpul. de fapt , de fiecare data spun acelasi lucru. si parca cu cat imi repet lucrul asta cu atat se scurge mai rapid. maine ma duc sa cumpar nuci.
am o stare destul de ciudata . parca nu as fi eu . imi lipseste ceva, de fapt imi lipsesc mai multe .imi lipseste o doaga , imi lipseste zborul , imi lipseste certitudinea. ma uit la oameni , la colegi de`ai mei.. toti se pregatesc pentru ceva . toti se pregatesc de un nou inceput. ( asta e varsta inceputurilor ) . vreau si eu inceputul meu . sau continuarea. depinde cum privesc. probabil si faptul ca se apropie toamna ma face sa ma simt asa.
vreau sa`mi strang catrafusele si sa plec sa zbor!
am o stare destul de ciudata . parca nu as fi eu . imi lipseste ceva, de fapt imi lipsesc mai multe .imi lipseste o doaga , imi lipseste zborul , imi lipseste certitudinea. ma uit la oameni , la colegi de`ai mei.. toti se pregatesc pentru ceva . toti se pregatesc de un nou inceput. ( asta e varsta inceputurilor ) . vreau si eu inceputul meu . sau continuarea. depinde cum privesc. probabil si faptul ca se apropie toamna ma face sa ma simt asa.
vreau sa`mi strang catrafusele si sa plec sa zbor!
sâmbătă, 6 septembrie 2008
6.09.2008
formule. exercitii. probleme. carti. caiete. hartii. cam asta este prognoza pentru luna septembrie. nu ca ar fi cu mult diferita de cea pentru luna precedenta . de fapt cam asa a decurs ultimul an . intr`un maldar de hartii. de ce oare de fiecare data cand avem ceva de facut ne place sa pierdem timpul ? pur si simplu ne uitam pe pereti , ne suspendam undeva si ne uitam acolo.
incertitudine totala. multe intrebari. nici un raspuns. astept. nici eu nu stiu ce astept. si totusi... caii se impusca intotdeauna de doua ori , nu`i asa Doamne ? .. cu lumina.
incertitudine totala. multe intrebari. nici un raspuns. astept. nici eu nu stiu ce astept. si totusi... caii se impusca intotdeauna de doua ori , nu`i asa Doamne ? .. cu lumina.
joi, 4 septembrie 2008
3.09.2008
suntem atat de liberi cat putem duce cu toata libertatea de a nu pune intrebari. mi`e somn si simt ca am larve de seria a treia in stomac. larvele mele din stomac au o ciclicitate considerabila. mi`as dori sa fiu o libelula. de ce zboara libelulele ? unde se duc norii ? mi`as dori sa fiu iar un copil zghihuit.
2.09.2008
tocmai am parcat masina in fata casei . sunt epuizata. nu a fost un drum lung insa toata presiunea aceasta din ultimul timp ma epuizeaza. ma lasa cu un nod in gat. ma simt mai insignifianta ca oricand. pentru ca nu am nici un control, sunt complet independenta de situatia asta. si aici e paradoxul.. sa fii independent tocmai de ceea ce depinzi cel mai mult. e cumplit. parca as avea numai drepturi. drepturi pe care nu mi le pot exercita . si la ce bun sa ai drepturi daca nu ai indatoriri ? la ce bun sa ai drepturi daca nu lupti pentru ele ?
intotdeauna mi`a placut sa cred ca viata in sine formeaza un labirint. ca exista momente de rascruce in care ai mai multe optiuni. fiecare alege in functie de diferite detalii, de diferite momente , de presentimente sau pur si simplu cea care i se pare cea mai adecvata. imi place sa cred ca fiecare lucru oricat de neinsemnat ar fi el are un rol in a ne determina ce sa alegem .doar ca noi nu ne dam seama de asta. si nici nu trebuie.
mi`ar placea sa existe un " rewind " si in filmul vietii noastre , mi`ar placea macar sa vad ce ar fi ales in alte contexte. sunt teribil de curioasa.
am sorbit ultima inghititura din ceaiul cu aroma de scortisoara si portocale. maine trebuie sa conduc pana la bucuresti . mi`e frica . la ce este buna coerenta ? de unde si pana unde definitia coerentei ? de unde stiu eu ca sunt mai coerenta decat altul sau invers ? totul se rezuma la conventii. noapte buna
intotdeauna mi`a placut sa cred ca viata in sine formeaza un labirint. ca exista momente de rascruce in care ai mai multe optiuni. fiecare alege in functie de diferite detalii, de diferite momente , de presentimente sau pur si simplu cea care i se pare cea mai adecvata. imi place sa cred ca fiecare lucru oricat de neinsemnat ar fi el are un rol in a ne determina ce sa alegem .doar ca noi nu ne dam seama de asta. si nici nu trebuie.
mi`ar placea sa existe un " rewind " si in filmul vietii noastre , mi`ar placea macar sa vad ce ar fi ales in alte contexte. sunt teribil de curioasa.
am sorbit ultima inghititura din ceaiul cu aroma de scortisoara si portocale. maine trebuie sa conduc pana la bucuresti . mi`e frica . la ce este buna coerenta ? de unde si pana unde definitia coerentei ? de unde stiu eu ca sunt mai coerenta decat altul sau invers ? totul se rezuma la conventii. noapte buna
Abonați-vă la:
Postări (Atom)