Sunt genul de om care se simte vinovat atunci cand se relaxeaza stiind ca nu si-a indeplinit scopul. Simt ca nu merit sa ma relaxez, nu merit sa ma bucur, nu merit nimic. Pentru ca i-am promis visului meu ca il voi atinge si nu am facut asta.
Dar in acelasi timp, relaxarea e o forma de a-ti inabusi depresia. Macar putin. Macar din cand in cand.
O data ce ai simtit gustul zborului, toate celelalte lucruri sunt amare. O data ce ai simtit privilegiul suprem de a fi acolo sus, nu mai exista alte privilegii. Nu poti sa te minti frumos.
