19.09.2012

         ma uit in oglinda si vad o imagine din trecut si o perceptie din viitor. aceasi casa dar o alta etapa . mi se activeaza un sir de amintiri , de cand eram mai mica , de cand credeam ca am puterea de a muta muntii din loc. peste prima imagine se suprapune perceptia de atunci a ce voi fi in viitor , a ce sunt acum . si mi se face frica : " m-am facut mare " !
        camera asta .. imi aduce aminte de multe momente si multe ganduri si vise oe care le vizualizez cu atata usurinta , doar asociindu-le cu diverse carti , caiete , insemnari care au ramas aici inca de atunci , cu privelistea de la ferestra ramasa si ea aceasi , cu patul acesta , cu tot ce e in camera asta .
        singuratatea din camera asta ... cred ca e singura " singuratate " care nu ma infricoseaza ..
       
        ma uit in jurul meu in camera asta si vad .... fericire .. si vise ..si speranta...si multa ambitie... dar parca au ramas inchise aici , si cineva nu le-a mai dat drumul sa plece , sa ma urmeze . sau sa le urmez eu pe ele.
       daca m-as concentra putin , cred ca as putea sa ma transpun din nou in perioada in care erau lipite hartiute cu formule pe pereti , atat de clar imi este totul...
       trebuie sa iau visele mele cu mine . trebuie sa iau speranta cu mine . nu pot sa ramana aici ! cand imi voi face bagajul le voi impaturi frumos si le voi pune in valiza . traim niste vremuri mult prea grele ca sa-mi permit sa nu am visele si speranta cu mine - talismanul meu ...
       cred ca singurele lucruri  de care avem nevoie pentru a putea lupta sunt speranta, ambitia si propriile noastre vise .. nimic altceva.. si vom gasi solutii , una cate una ... " celor care cer , li se va da ; celor care bat , li se va deschide "..

14.09.2012

     cu cat inaintam mai mult in varsta , cu atat timpul pare sa treaca mai repede .. cele 3 luni de " vacanta mare "!! cei 4 ani de gimnaziu , care la momentul respectiv pareau o eternitate .. acum trec pe langa noi fara sa ne dam seama..
    incerc sa fug de propriile mele ganduri , de mine, de temerile mele .incerc sa reneg totul , sa nu ma gandesc, sa duc o existenta mediocra , in care ma trezesc si am prea mult timp liber si desi detest asta , sa nu-mi pese ca pierd vremea.
   si ma incearca un sentiment de culpabilitate ..
   din pacate nu sunt facuta sa duc o viata mediocra .nu sunt facuta sa traiesc doar  prin prisma filmelor sau a cartilor, simt nevoia sa joc in filmul meu, si sa lupt pentru a fi cel mai bun actor.

03.09.2012

     o viata intreaga ne hranim cu iluzii .. dar ce putem sa facem cand iluziile astea nu mai exista ??