15.09.2017

Nu stiu daca toate deficientele noastre ca adulti se datoreaza experientelor din copilarie. Nu stiu daca femeile sunt, prin definitie, mai posesive decat barbatii. Nu stiu daca am dreptate. Cu ceva. Vreodata.
Nu stiu daca am dreptul la o lacrima. Si totusi ochii imi sunt umezi. Ma simt mai singura ca niciodata. Tot mai singura. Si imi simt sufletul ca un purice.
Iubesc zborul cu toata fiinta mea. Si sunt atat de recunoscatoare ca am ajuns intr-un loc in care oamenii nu ma mai arata cu degetul pentru greselile mele. Am ajuns intr-un loc in care oamenii cred in mine. Sau poate asa sunt instruiti sa faca. Dar cel putin m-au scos din grota in care intrasem.
Si cu toate astea, am lacrimi in ochi. Si ma apasa faptul ca stiu ca nu am dreptul asta.
Dar ma simt singura. 

11.09.2017

Fericirea era acel moment in care porumbita luata de pe strada a inceput sa manance. Simteam cum cea mai pura farama de speranta imi inunda toate simturile.
Apoi s-a prapadit, saraca.
M-am tot gandit daca am gresit sa-i dau acele antibiotice. Nu voi sti niciodata. Sper doar sa ii fie bine acolo unde a ajuns.. cu aripile desfacute. Sper doar sa fi simtit macar un strop din caldura sufletului meu, dincolo de bataile inimioarei ei disperate. Sper.

10.08.2017

"Oamenii buni cresc pînă în ziua în care mor. Cei care nu mai cresc sunt morți de vii."

15.06.2017

Niciodata sa nu uiti sa fii om. Sinceritatea, demnitatea si bunatatea sa fie virtutile tale. Sa admiri dar sa nu invidiezi. Sa nu devii un produs a ce vor ei sa fii. Sa iti vezi de drumul tau indiferent de societate. Sa lupti, sa ai curaj, dar niciodata sa nu faci rau. Sa dai sansa unei alte vieti. Sa schimbi in bine o alta viata. Sa nu alegi niciodata calea usoara. Sa plangi, sa cazi si sa te ridici. Sa nu iti fie frica de singuraratate. Sa crezi.