Fericirea era acel moment in care porumbita luata de pe strada a inceput sa manance. Simteam cum cea mai pura farama de speranta imi inunda toate simturile.
Apoi s-a prapadit, saraca.
M-am tot gandit daca am gresit sa-i dau acele antibiotice. Nu voi sti niciodata. Sper doar sa ii fie bine acolo unde a ajuns.. cu aripile desfacute. Sper doar sa fi simtit macar un strop din caldura sufletului meu, dincolo de bataile inimioarei ei disperate. Sper.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu