am descoperit barbatul ideal pentru mine : porc misogin , afemeiat , nesimtit, care se poarta ingrozitor cu mine , care "nu stie ce vrea de la mine " si pentru care sunt mereu a doua :)) altfel nu discut .
p.s : cumpar tantari de masina . marime discutabila.
e deja 1 iunie : la multi ani pentru copilul din fiecare !
duminică, 31 mai 2009
joi, 21 mai 2009
22.05.2009
stau in hamac, sub cerul liber, cu sasha langa mine . e 02:22 si nu am somn cu toate ca maine trebuie sa ma trezesc de dimineata .cum e si normal ptr ora asta , imi trec prin minte o multime de ganduri. orgolii nedigerabile , lipsa acuta de imaginatie , un dram de clementa si libertate cat putem duce cu toata libertatea de a nu pune intrebari.
nu vreau nimic pentru ca vreau totul.si pentru ca vreau totul vreau sa nu doresc nimic.detest asteptarile de orice fel . detest liniile de comunicatie intre mine si celalalt pentru ca ma fac dependenta.
" oamenii sînt surprinzători şi niciodată nu obişnuiesc să facă ce ne-am aştepta noi să facă, bîntuie şi vieţuiesc după legi proprii şi greu de înţeles cu judecata noastră de oameni muritori iar noi sîntem veşnic uimiţi şi luaţi pe nepregătite de semenii noştri şi vina sau responsabilitatea ne oarecum aparţine, într-un fel sau altul "
" vreau doar un dram de clemenţă dinspre lumea invizibilă să mă mîngîie pe frunte atît cît să trec puntea fără să cîntăresc cît se poate cîştiga şi cît pierde dintr-o sferă cu asperităţi de dragul unui joc nevinovat pentru care sîntem atît de liberi cît putem duce cu toată libertatea de a nu pune întrebări de a nu roti cuvintele în manej de a fiinţa pînă la implozia spontană într-un registru mai înalt (ce nu omoară ne face mai puternici) dar...caii se împuşcă întotdeauna de două ori, nu-i aşa, Doamne? cu lumină "
am ajuns la o concluzie : barbatii sunt ca ceapa, daca dai jos invelisul iti vine sa plangi
nu vreau nimic pentru ca vreau totul.si pentru ca vreau totul vreau sa nu doresc nimic.detest asteptarile de orice fel . detest liniile de comunicatie intre mine si celalalt pentru ca ma fac dependenta.
" oamenii sînt surprinzători şi niciodată nu obişnuiesc să facă ce ne-am aştepta noi să facă, bîntuie şi vieţuiesc după legi proprii şi greu de înţeles cu judecata noastră de oameni muritori iar noi sîntem veşnic uimiţi şi luaţi pe nepregătite de semenii noştri şi vina sau responsabilitatea ne oarecum aparţine, într-un fel sau altul "
" vreau doar un dram de clemenţă dinspre lumea invizibilă să mă mîngîie pe frunte atît cît să trec puntea fără să cîntăresc cît se poate cîştiga şi cît pierde dintr-o sferă cu asperităţi de dragul unui joc nevinovat pentru care sîntem atît de liberi cît putem duce cu toată libertatea de a nu pune întrebări de a nu roti cuvintele în manej de a fiinţa pînă la implozia spontană într-un registru mai înalt (ce nu omoară ne face mai puternici) dar...caii se împuşcă întotdeauna de două ori, nu-i aşa, Doamne? cu lumină "
am ajuns la o concluzie : barbatii sunt ca ceapa, daca dai jos invelisul iti vine sa plangi
luni, 18 mai 2009
18.05.2009
se spune ca ar trebui sa inveti din fiecare experienta;unele par sa se asemene atat de mult intre ele si cu toate astea sunt atat de diferite; de atatea ori spui gata , pana aici a fost , s-a terminat! si te regasesti din nou in aceasi ipostaza fara sa-ti dai seama.
revin la replica mea dintotdeauna : oamenii nu se schimba , si ceea ce s-a intamplat odata se va repeta ; dar in acelasi timp nu te poti inchide in propria gandire ca intr-o carapace si sa nu mai permiti accesul nimanui; dar nici nu poti lasa garda jos si sa te deschizi; si ma intreb cum e mai bine ? se pare ca oricum ar fi e gresit. nu e bine sa fii nici de partea unei extreme si nici de partea celeilalte, dar poate ca in situatia asta nu exista mijloc. te gandesti sa incerci caci nu ai nimic de pierdut si iei teapa. oamenii sunt atat de meschini si prefacuti.
si din toate experientele astea ajungi intr-un final sa lasi garda jos fata de cine nu trebuie si sa alungi din viata ta pe oamenii care ti-ar putea fi prieteni... e o ironie.
revin la replica mea dintotdeauna : oamenii nu se schimba , si ceea ce s-a intamplat odata se va repeta ; dar in acelasi timp nu te poti inchide in propria gandire ca intr-o carapace si sa nu mai permiti accesul nimanui; dar nici nu poti lasa garda jos si sa te deschizi; si ma intreb cum e mai bine ? se pare ca oricum ar fi e gresit. nu e bine sa fii nici de partea unei extreme si nici de partea celeilalte, dar poate ca in situatia asta nu exista mijloc. te gandesti sa incerci caci nu ai nimic de pierdut si iei teapa. oamenii sunt atat de meschini si prefacuti.
si din toate experientele astea ajungi intr-un final sa lasi garda jos fata de cine nu trebuie si sa alungi din viata ta pe oamenii care ti-ar putea fi prieteni... e o ironie.
luni, 11 mai 2009
10.05.2009
Nu stiu daca eu m-am obisnuit cu Praga sau Praga s-a obisnuit cu mine; din nou pe aceleasi stradute pline de turisti , pe langa aceleasi magazine de suveniruri , prin forfota si aglomeratie. Nu stiu de ce , dar dintotdeauna orasele turistice mi-au dat o senzatie de " efemer", de " carpe diem ".
La prima auzire , cuvantul " efemer " iti da un sentiment de nesiguranta si poate de usoara melancolie ; intotdeauna oamenii s-au speriat de sfarsituri, de instabilitate si de tot ce e trecator, insa eu cred ca tocmai in asta consta tot farmecul lucrurilor ; in faptul ca va veni si momentul in care le vom pierde si asta ne face sa le pretuim mai mult.
La prima auzire , cuvantul " efemer " iti da un sentiment de nesiguranta si poate de usoara melancolie ; intotdeauna oamenii s-au speriat de sfarsituri, de instabilitate si de tot ce e trecator, insa eu cred ca tocmai in asta consta tot farmecul lucrurilor ; in faptul ca va veni si momentul in care le vom pierde si asta ne face sa le pretuim mai mult.
sâmbătă, 9 mai 2009
9.05.2009
stau pe terasa in randez -vous cafe si ma bucur, poate ,de ultimele zile petrecute in cehia . aceasta etapa a calatoriei mele se apropie de sfarsit . trenul va opri iar in statie , voi cobori si il voi lua pe urmatorul .
intotdeauna mi-a placut sa aseman viata cu o calatorie cu trenul , trenul fiind insasi viata iar noi fiind pasagerii . unii dintre ei te insotesc pe tot parcursul calatoriei , altii coboara la urmatoarea statie si pe care poate nu-i vei mai revedea niciodata. exista si pasageri care se muta in alt compartiment si pe care poate ii vei mai intalni pe parcursul calatoriei. unii dintre ei vor trece neobservati pe langa tine. pe altii ii vei remarca si vor pleca mai departe . astia sunt oamenii pe care ii intalnim pe parcursul vietii , prieteni , amici , iubiti sau doar simpli trecatori . dar noi nu vom avea de unde sa stim asta pana la momentul respectiv;
imi trec prin minte o gramada de senzatii si de amintiri traite aici ; momente de toamna , de iarna si de primavara in toate sensurile posibile . dar fiecare cu farmecul lui , fara unul nu l-am descoperi pe celalalt si viceversa.
mi-aduc aminte de primele momente din brno . nu stiu daca m-am schimbat eu, daca m-a schimbat brno sau daca insasi experienta asta . probabil e cate putin din toate .
azi e una din zilele alea cand totul e perfect in sensul cel mai inocent posibil si parca nimic nu poate strica fericirea asta . ma simt implinita , simt ca mi-am indeplinit rolul , ca am facut tot ce aveam de facut si ca pot merge mai departe .
probabil ca uneori trebuie sa se manifeste raul ca noi sa cunoastem adevarata valoare a binelui.
probabil ca si atunci cand pare ca nu mai exista nici o speranta nu pierzi nimic daca mai incerci odata .
probabil ca trebuie sa lupti din greu pentru a-ti atinge visele si niciodata sa nu renunti .
"La sfîrşit nu există decît două feluri de oameni . Cei care spun Domnului: “Facă-Se voia Ta”şi cei cărora Dumnezeu le spune, într-un sfîrşit: “Facă-Se voia ta”. Toţi cei care sunt în Iad îl aleg. Fără această alegere conştientă nu ar putea exista nici un Iad. Bucuria nu-i va fi refuzată vreodată nici unui suflet care-o doreşte serios şi statornic. Cei ce caută găsesc. Celor ce bat li se va deschide."
C. S. Lewis – Treburi cereşti
printre altele , am invatat sa pierd , sa pierd si totusi sa merg mai departe . cred ca in viata e mai important sa stii sa pierzi decat sa stii sa castigi . am mai invatat ca e mai bine sa traiesti momentul , sa gandesti mai mult la urmatorul pas decat la capatul drumului ;ca uneori trebuie doar sa astepti si ca multe lucruri nu depind exclusiv de tine; ca nu totul e perfect si nu totul e tragic ,ca nu exista doar alb si negru , uneori trebuie sa ne multumim cu gri.
poate ca nu am nimic de pierdut daca astept sa vad ce va urma ; poate ca nu trebuie sa mai fug din teama de a lua teapa ; si poate ca ar trebui sa fiu mai atenta ; atatea posibilitati pe ziua de azi... cred ca ar fi cazul sa ma opresc , dar , cum tocmai am spus- sunt posibilitati .:)
intotdeauna mi-a placut sa aseman viata cu o calatorie cu trenul , trenul fiind insasi viata iar noi fiind pasagerii . unii dintre ei te insotesc pe tot parcursul calatoriei , altii coboara la urmatoarea statie si pe care poate nu-i vei mai revedea niciodata. exista si pasageri care se muta in alt compartiment si pe care poate ii vei mai intalni pe parcursul calatoriei. unii dintre ei vor trece neobservati pe langa tine. pe altii ii vei remarca si vor pleca mai departe . astia sunt oamenii pe care ii intalnim pe parcursul vietii , prieteni , amici , iubiti sau doar simpli trecatori . dar noi nu vom avea de unde sa stim asta pana la momentul respectiv;
imi trec prin minte o gramada de senzatii si de amintiri traite aici ; momente de toamna , de iarna si de primavara in toate sensurile posibile . dar fiecare cu farmecul lui , fara unul nu l-am descoperi pe celalalt si viceversa.
mi-aduc aminte de primele momente din brno . nu stiu daca m-am schimbat eu, daca m-a schimbat brno sau daca insasi experienta asta . probabil e cate putin din toate .
azi e una din zilele alea cand totul e perfect in sensul cel mai inocent posibil si parca nimic nu poate strica fericirea asta . ma simt implinita , simt ca mi-am indeplinit rolul , ca am facut tot ce aveam de facut si ca pot merge mai departe .
probabil ca uneori trebuie sa se manifeste raul ca noi sa cunoastem adevarata valoare a binelui.
probabil ca si atunci cand pare ca nu mai exista nici o speranta nu pierzi nimic daca mai incerci odata .
probabil ca trebuie sa lupti din greu pentru a-ti atinge visele si niciodata sa nu renunti .
"La sfîrşit nu există decît două feluri de oameni . Cei care spun Domnului: “Facă-Se voia Ta”şi cei cărora Dumnezeu le spune, într-un sfîrşit: “Facă-Se voia ta”. Toţi cei care sunt în Iad îl aleg. Fără această alegere conştientă nu ar putea exista nici un Iad. Bucuria nu-i va fi refuzată vreodată nici unui suflet care-o doreşte serios şi statornic. Cei ce caută găsesc. Celor ce bat li se va deschide."
C. S. Lewis – Treburi cereşti
printre altele , am invatat sa pierd , sa pierd si totusi sa merg mai departe . cred ca in viata e mai important sa stii sa pierzi decat sa stii sa castigi . am mai invatat ca e mai bine sa traiesti momentul , sa gandesti mai mult la urmatorul pas decat la capatul drumului ;ca uneori trebuie doar sa astepti si ca multe lucruri nu depind exclusiv de tine; ca nu totul e perfect si nu totul e tragic ,ca nu exista doar alb si negru , uneori trebuie sa ne multumim cu gri.
poate ca nu am nimic de pierdut daca astept sa vad ce va urma ; poate ca nu trebuie sa mai fug din teama de a lua teapa ; si poate ca ar trebui sa fiu mai atenta ; atatea posibilitati pe ziua de azi... cred ca ar fi cazul sa ma opresc , dar , cum tocmai am spus- sunt posibilitati .:)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)