Sa astepti oricat.
Sa astepti orice.
Sa nu-ti amintesti in schimb orice.
Nu sunt bune decat amintirilecare te ajuta sa traiesti in prezent.
Sa nu numeri zilele.Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie chiar daca dureazatoata viata.
Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastrade a umple golul din care traim.
Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu.
Rugaciuneaeste uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
Daca gandul asta te ajuta,nu ezita sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarilefaptului ca nu faci nimic.
Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime.
Singuratateae o barfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
Aminteste-ti ca paradisul a fost,aproape sigur,intr-o grota.
Octavian Paler
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
31.01.2010
In momentul in care mi-am luat diploma si am pasit in afara liceului, am pasit intr-o cu totul alta etapa a vietii mele, a vietii noastre , a fostilor elevi de liceu. Mediul de apartenenta a luat sfarsit, nimic nu mai este obligatoriu, restul este benevol si te priveste personal ceea ce faci mai departe.
Eu nu mi-am dat seama de asta pana cand nu m-am confruntat cu anumite situatii care m-au facut sa realizez ca trebuie sa iau viata in piept asa cum e , ca trebuie sa ma descurc cum pot si cu ce pot , si ca in viata ai tot suportul necesar pana la proba contrarie.
Tin sa mentionez ca mi-e dor de liceu intr-o anumita masura . Mai precis mi-e dor de momentele din ultimele saptamani de scoala , care au fost atat de pretioase tocmai fiind ca au fost putine .
Imi dau seama ca , cu cat cresc , cu atat campul de optiuni se restrange; perspectivele , care initial pareau infinite , ajung sa se reduca la un numar foarte mic , si acela conditionat de alte restrictii. Practic timpul trece , si portile se inchid in fata noastra ; una cate una.
Viata nu mai e la fel de roz ca atunci cand aveam 13 ani; nici pe de parte; dar noi avem puterea sa o inveselim , sa o imbunatatim; prin actiunile noastre , prin atitudinile noastre , prin modul de perceptie asupra anumitor situatii , prin felul in care facem fata problemelor , prin cat de puternici suntem ca si indivizi. Pentru ca , cu cat sunt greutatile mai mari , cu atat e si satisfactia mai mare ca am trecut peste ele.
Mai intervine si alta problema, uneori situatia nu depinde de noi...
Omul , prin natura sa , e o fiinta parsiva , si nerecunoscatoare. Cand toate lucrurile ii merg bine , se crede atotputernic , se crede propriul Dumnezeu si are impresia ca are viata in propriile maini. Cand lucrurile se inrautatesc , isi aduce aminte de Dumnezeu. Si atunci mi se pare ca da cea mai mare dovada de parsivenie. Si asta facem toti, mai mult sau mai putin.
Sunt constienta de asta , si incerc sa ma indrept..
In " Agonie si Extaz " , Michelangelo spunea: " Dumnezeu nu ne-a creat ca sa ne paraseasca " . Cred asta .
Si cred ca Dumnezeu ma va ajuta . In viata . Si dupa.
Iti multumesc, Doamne !
Eu nu mi-am dat seama de asta pana cand nu m-am confruntat cu anumite situatii care m-au facut sa realizez ca trebuie sa iau viata in piept asa cum e , ca trebuie sa ma descurc cum pot si cu ce pot , si ca in viata ai tot suportul necesar pana la proba contrarie.
Tin sa mentionez ca mi-e dor de liceu intr-o anumita masura . Mai precis mi-e dor de momentele din ultimele saptamani de scoala , care au fost atat de pretioase tocmai fiind ca au fost putine .
Imi dau seama ca , cu cat cresc , cu atat campul de optiuni se restrange; perspectivele , care initial pareau infinite , ajung sa se reduca la un numar foarte mic , si acela conditionat de alte restrictii. Practic timpul trece , si portile se inchid in fata noastra ; una cate una.
Viata nu mai e la fel de roz ca atunci cand aveam 13 ani; nici pe de parte; dar noi avem puterea sa o inveselim , sa o imbunatatim; prin actiunile noastre , prin atitudinile noastre , prin modul de perceptie asupra anumitor situatii , prin felul in care facem fata problemelor , prin cat de puternici suntem ca si indivizi. Pentru ca , cu cat sunt greutatile mai mari , cu atat e si satisfactia mai mare ca am trecut peste ele.
Mai intervine si alta problema, uneori situatia nu depinde de noi...
Omul , prin natura sa , e o fiinta parsiva , si nerecunoscatoare. Cand toate lucrurile ii merg bine , se crede atotputernic , se crede propriul Dumnezeu si are impresia ca are viata in propriile maini. Cand lucrurile se inrautatesc , isi aduce aminte de Dumnezeu. Si atunci mi se pare ca da cea mai mare dovada de parsivenie. Si asta facem toti, mai mult sau mai putin.
Sunt constienta de asta , si incerc sa ma indrept..
In " Agonie si Extaz " , Michelangelo spunea: " Dumnezeu nu ne-a creat ca sa ne paraseasca " . Cred asta .
Si cred ca Dumnezeu ma va ajuta . In viata . Si dupa.
Iti multumesc, Doamne !
joi, 21 ianuarie 2010
21.01.2010
Mi-ar placea ca toata zapada asta sa curete tot in urma ei . Si cand spun tot , ma refer la ganduri , tensiuni , probleme, temeri s.a.m.d. In principal, toate lucrurile de natura psihologica.
Mi-ar placea ca prin albul acesta imaculat sa se purifice putin si gandurile mele. Sa ma purific si eu odata cu ele.
Dar nu face decat sa ma apese, sa ma preseze. Sau poate ca , in frustrarea mea de a nu se fi realizat inca ceea ce imi doresc , nu fac decat sa arunc vina in stanga si dreapta pentru a scapa eu basma curata. In fata mea.
Cel mai grav e ca sunt constienta ca nu fac decat sa amplific fiecare lucru intr-o maniera negativa decat sa judec mai pozitiv totul . Si sa fiu recunoscatoare pentru ca sunt norocoasa si poate ca am lucruri pentru care altii muncesc o viata sau pe care nu le vor avea niciodata.
Dar situatia din ultimul timp a ajuns sa ma macine putin cate putin . Si imi genereaza frica. Si frustrare..
Mi-ar placea ca prin albul acesta imaculat sa se purifice putin si gandurile mele. Sa ma purific si eu odata cu ele.
Dar nu face decat sa ma apese, sa ma preseze. Sau poate ca , in frustrarea mea de a nu se fi realizat inca ceea ce imi doresc , nu fac decat sa arunc vina in stanga si dreapta pentru a scapa eu basma curata. In fata mea.
Cel mai grav e ca sunt constienta ca nu fac decat sa amplific fiecare lucru intr-o maniera negativa decat sa judec mai pozitiv totul . Si sa fiu recunoscatoare pentru ca sunt norocoasa si poate ca am lucruri pentru care altii muncesc o viata sau pe care nu le vor avea niciodata.
Dar situatia din ultimul timp a ajuns sa ma macine putin cate putin . Si imi genereaza frica. Si frustrare..
marți, 12 ianuarie 2010
13.01.2009
Ii numim "prieteni", " prietene ", "iubiti " , "iubite" pe acei oameni ale caror prezenta ne transmite o stare de bine ; pe acei oameni pe care ii simtim aproape ; pe acei oameni cu care impartasim diferite lucruri si atitudini..
Dar insusi faptul de a profita de o stare de bine de pe urma prezentei lor nu reprezinta o dovada de ingratitudine ?
Dar toate aceste lucruri nu sunt o dovada de egoism ?
Fiecare priveste prin prisma propriei persoane , raportandu-se la trairile sale. Dar cum am putea altfel ? Insusi dorinta de a-i avea aproape pe cei dragi este un egoism . Faptul ca nu ne putem indispensa de prezenta lor dovedeste ca aceasta traire are caracter pur personal.
In prietenie ,la fel ca si in dragoste , si probabil la fel ca in majoritatea relatiilor , esti iubit nu pentru ceea ce esti , ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Omul , ca individ , este intotdeauna sacrificat .
Esti iubit pentru ceea ce poti da , justifica , contrazice sau afirma in sentimentele prietenului.
Si nu avem dreptul sa ne plangem. Pentru ca toti fac la fel.
Intotdeauna este vorba de sacrificii , compromisuri , concesii . Viata inseamna aceste lucruri . Pentru a putea avea ceva , trebuie sa pierzi altceva . Totul e sa stii sa faci alegerea corecta, sa stii sa delimitezi gradele de indispensabilitate intre doua lucruri. Si cateodata limita intre cele doua este aproape inexistenta.
Si intr-o prietenie , unul este sacrificat . Sau mai bine zis ii este sacrificata libertatea. Adica suma posibilitatilor lui , vointelor lui de a se schimba , de a se modifica , de a se compromite.
Esti iubit pentru ca prietenii tai s-au obisnuit cu tine intr-un anumit fel de a te comporta , de a te exprima si de a actiona . Si te iubesc pentru acel fel de a fi . Doar ca fiecare comportament lasa loc de interpretari . Sau , facem noi loc interpretarilor respective . Si astfel cei din jurul tau isi fac o imagine despre tine si despre ceea ce esti .Uneori veridica, alteori nu. In momentul in care actionezi diferit fata de cum se asteptau ei sa actionezi , esti criticat , invinovatit .
Oamenii care te iubesc , te iubesc pentru ca se regasesc partial sau mai mult decat partial in tine ; pentru ca iti place ceea ce le place si lor ; pentru ca gandesti , la fel cum gandesc si ei.
Esti descompus , distribuit , asimilat dupa capriciul lor . Iar in momentul in care vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci atunci nu mai esti un bun prieten, atunci obosesti , incomodezi , stanjenesti.
Uneori esti tolerat. Asta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tau libertatii tale : toleranta.
Dar insusi faptul de a profita de o stare de bine de pe urma prezentei lor nu reprezinta o dovada de ingratitudine ?
Dar toate aceste lucruri nu sunt o dovada de egoism ?
Fiecare priveste prin prisma propriei persoane , raportandu-se la trairile sale. Dar cum am putea altfel ? Insusi dorinta de a-i avea aproape pe cei dragi este un egoism . Faptul ca nu ne putem indispensa de prezenta lor dovedeste ca aceasta traire are caracter pur personal.
In prietenie ,la fel ca si in dragoste , si probabil la fel ca in majoritatea relatiilor , esti iubit nu pentru ceea ce esti , ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Omul , ca individ , este intotdeauna sacrificat .
Esti iubit pentru ceea ce poti da , justifica , contrazice sau afirma in sentimentele prietenului.
Si nu avem dreptul sa ne plangem. Pentru ca toti fac la fel.
Intotdeauna este vorba de sacrificii , compromisuri , concesii . Viata inseamna aceste lucruri . Pentru a putea avea ceva , trebuie sa pierzi altceva . Totul e sa stii sa faci alegerea corecta, sa stii sa delimitezi gradele de indispensabilitate intre doua lucruri. Si cateodata limita intre cele doua este aproape inexistenta.
Si intr-o prietenie , unul este sacrificat . Sau mai bine zis ii este sacrificata libertatea. Adica suma posibilitatilor lui , vointelor lui de a se schimba , de a se modifica , de a se compromite.
Esti iubit pentru ca prietenii tai s-au obisnuit cu tine intr-un anumit fel de a te comporta , de a te exprima si de a actiona . Si te iubesc pentru acel fel de a fi . Doar ca fiecare comportament lasa loc de interpretari . Sau , facem noi loc interpretarilor respective . Si astfel cei din jurul tau isi fac o imagine despre tine si despre ceea ce esti .Uneori veridica, alteori nu. In momentul in care actionezi diferit fata de cum se asteptau ei sa actionezi , esti criticat , invinovatit .
Oamenii care te iubesc , te iubesc pentru ca se regasesc partial sau mai mult decat partial in tine ; pentru ca iti place ceea ce le place si lor ; pentru ca gandesti , la fel cum gandesc si ei.
Esti descompus , distribuit , asimilat dupa capriciul lor . Iar in momentul in care vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci atunci nu mai esti un bun prieten, atunci obosesti , incomodezi , stanjenesti.
Uneori esti tolerat. Asta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tau libertatii tale : toleranta.
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
09.01.2010
De cate greseli ai nevoie pentru a invata ceva ? Se spune ca , de obicei , aceasi greaseala nu este repetata de doua ori , ci de trei sau mai multe ori..
vineri, 1 ianuarie 2010
1.01.2010
Trecand peste conventiile sociale , inceputul unui nou an este o delimitare psihologica intre doua capitole. sau cel putin asa ne place sa credem ca e un nou inceput . este un impuls spre a face lucruri pe care de multe ori ezitam sa le facem; un impuls spre a ne spori propria valoare, spre a ne face sa fim mai buni. fata de noi . si fata de ceilalti.
Printre altele, se spune ca e bine sa-ti pui anumite dorinte la inceput de an . Slava Domnului , nu duc lipsa de dorinte .. :)
Imi doresc ca anul acesta sa fie mai bun decat cel precedent ; imi doresc sanatate , multa iubire in jur si liniste sufleteasca; imi doresc echilibru pe toate planurile ; imi doresc sa termin scoala , sa intalnesc un om special pentru care sa fiu si eu speciala la randul meu; imi doresc sa raman alaturi de prietenele mele , sa merg mai mult pe munte , sa particip la un semimaraton , sa-mi cumpar camera si sa particip la un curs de fotografie , sa nu mai fiu deprimata si momentele nasoale prin care am trecut sa nu se mai repete. Sunt constienta ca poate sunt niste dorinte banale si puerile . Dar mai sunt constienta ca ma ajuta sa tintesc spre bunastare si multumire, pentru ca , la urma urmei toti ne dorim acelasi lucru nu ? Sa avem o viata frumoasa , in oricare sens.
La multi ani !
Printre altele, se spune ca e bine sa-ti pui anumite dorinte la inceput de an . Slava Domnului , nu duc lipsa de dorinte .. :)
Imi doresc ca anul acesta sa fie mai bun decat cel precedent ; imi doresc sanatate , multa iubire in jur si liniste sufleteasca; imi doresc echilibru pe toate planurile ; imi doresc sa termin scoala , sa intalnesc un om special pentru care sa fiu si eu speciala la randul meu; imi doresc sa raman alaturi de prietenele mele , sa merg mai mult pe munte , sa particip la un semimaraton , sa-mi cumpar camera si sa particip la un curs de fotografie , sa nu mai fiu deprimata si momentele nasoale prin care am trecut sa nu se mai repete. Sunt constienta ca poate sunt niste dorinte banale si puerile . Dar mai sunt constienta ca ma ajuta sa tintesc spre bunastare si multumire, pentru ca , la urma urmei toti ne dorim acelasi lucru nu ? Sa avem o viata frumoasa , in oricare sens.
La multi ani !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)