sâmbătă, 30 ianuarie 2010

31.01.2010

In momentul in care mi-am luat diploma si am pasit in afara liceului, am pasit intr-o cu totul alta etapa a vietii mele, a vietii noastre , a fostilor elevi de liceu. Mediul de apartenenta a luat sfarsit, nimic nu mai este obligatoriu, restul este benevol si te priveste personal ceea ce faci mai departe.

Eu nu mi-am dat seama de asta pana cand nu m-am confruntat cu anumite situatii care m-au facut sa realizez ca trebuie sa iau viata in piept asa cum e , ca trebuie sa ma descurc cum pot si cu ce pot , si ca in viata ai tot suportul necesar pana la proba contrarie.

Tin sa mentionez ca mi-e dor de liceu intr-o anumita masura . Mai precis mi-e dor de momentele din ultimele saptamani de scoala , care au fost atat de pretioase tocmai fiind ca au fost putine .

Imi dau seama ca , cu cat cresc , cu atat campul de optiuni se restrange; perspectivele , care initial pareau infinite , ajung sa se reduca la un numar foarte mic , si acela conditionat de alte restrictii. Practic timpul trece , si portile se inchid in fata noastra ; una cate una.
Viata nu mai e la fel de roz ca atunci cand aveam 13 ani; nici pe de parte; dar noi avem puterea sa o inveselim , sa o imbunatatim; prin actiunile noastre , prin atitudinile noastre , prin modul de perceptie asupra anumitor situatii , prin felul in care facem fata problemelor , prin cat de puternici suntem ca si indivizi. Pentru ca , cu cat sunt greutatile mai mari , cu atat e si satisfactia mai mare ca am trecut peste ele.
Mai intervine si alta problema, uneori situatia nu depinde de noi...

Omul , prin natura sa , e o fiinta parsiva , si nerecunoscatoare. Cand toate lucrurile ii merg bine , se crede atotputernic , se crede propriul Dumnezeu si are impresia ca are viata in propriile maini. Cand lucrurile se inrautatesc , isi aduce aminte de Dumnezeu. Si atunci mi se pare ca da cea mai mare dovada de parsivenie. Si asta facem toti, mai mult sau mai putin.

Sunt constienta de asta , si incerc sa ma indrept..

In " Agonie si Extaz " , Michelangelo spunea: " Dumnezeu nu ne-a creat ca sa ne paraseasca " . Cred asta .
Si cred ca Dumnezeu ma va ajuta . In viata . Si dupa.
Iti multumesc, Doamne !

Niciun comentariu: