miercuri, 24 septembrie 2014
24.09.2014
sunt in Moscova. si ploua si e frig. mi-e dor de scoala. mi-e dor de toamna. de toamna drumului spre scoala cand paseam pe frunze aramii si galbene. de cand credeam ca am toata viata inainte. si o aveam...
miercuri, 10 septembrie 2014
11.09.2014
un om care a fost capabil sa treaca peste suferinta, umilinta, depresie e capabil sa treaca peste orice. dar nimeni nu iti ridica vreo statuie pentru suferinta ta. oamenii iti ridica statuie pentru faptul de a fi fost omul potrivit la momentul potrivit. oamenii care, au facut ceva in viata - cum ar spune unii- sunt cei care conteaza. oamenii care, desi au avut capacitatea, dar nu au avut sansa, sunt neinsemnati.
o mie de intrebari. "cum ar fi fost daca? ", "cum ar fi fost fara primul zbor? ", "cum ar fi fost fara primul pas la aeroclub? ", "cum ar fi fost fara primul fior ? fara primul nor? ", "cum ar fi fost daca as fi dat la arhitectura? ", "cum ar fi fost daca as fi fost lasa care renunta la primul obstacol? ", "cum ar fi fost daca as fi fugit de suferinta? ", "cum ar fi fost daca nu mi-as fi ascultat inima si nu as fi luptat pentru visul meu? "
oricum nu mai conteaza. nimic.
sunt unde sunt. si trebuie sa gust din fiecare experienta de care am parte. sa iau ce e mai bun si sa fug. sa fug cat pot de tare. spre alta experienta. spre visul meu. care nu se va implini....
sunt puternica. intotdeauna am fost. lacrimile de pe obraji nu ma fac mai putin puternica. din contra, sunt acel avant care ma face sa imi adun puterile si sa o iau mai departe.
nu trebuie sa ma simt umilita. nu de oameni de nimic. pentru ca eu stiu de ce sunt capabila si nu am de ce sa fiu umilita. un om care a luptat toata viata pentru un vis nu trebuie sa se simta umilit.
trebuie sa trec peste fiecare frustrare. pentru ca nu e vina mea. eu mi-am facut partea mea.. frustrarile nu sunt bune la nimic.
ce nu ne omoara ne face mai puternici , nu ?
o mie de intrebari. "cum ar fi fost daca? ", "cum ar fi fost fara primul zbor? ", "cum ar fi fost fara primul pas la aeroclub? ", "cum ar fi fost fara primul fior ? fara primul nor? ", "cum ar fi fost daca as fi dat la arhitectura? ", "cum ar fi fost daca as fi fost lasa care renunta la primul obstacol? ", "cum ar fi fost daca as fi fugit de suferinta? ", "cum ar fi fost daca nu mi-as fi ascultat inima si nu as fi luptat pentru visul meu? "
oricum nu mai conteaza. nimic.
sunt unde sunt. si trebuie sa gust din fiecare experienta de care am parte. sa iau ce e mai bun si sa fug. sa fug cat pot de tare. spre alta experienta. spre visul meu. care nu se va implini....
sunt puternica. intotdeauna am fost. lacrimile de pe obraji nu ma fac mai putin puternica. din contra, sunt acel avant care ma face sa imi adun puterile si sa o iau mai departe.
nu trebuie sa ma simt umilita. nu de oameni de nimic. pentru ca eu stiu de ce sunt capabila si nu am de ce sa fiu umilita. un om care a luptat toata viata pentru un vis nu trebuie sa se simta umilit.
trebuie sa trec peste fiecare frustrare. pentru ca nu e vina mea. eu mi-am facut partea mea.. frustrarile nu sunt bune la nimic.
ce nu ne omoara ne face mai puternici , nu ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)