Singuratatea ma inspira sa scriu. Ma inspira sa reflectez. Sa stau singura, intre patru pereti, intr-o liniste deplina. Mi-e greu sa sintetizez ce gandesc. Sunt atat de multe idei si ganduri care se lovesc unele de altele.
Cred ca singuratatea e buna din cand in cand. Cred ca toti oamenii ar avea nevoie din cand in cand sa fie singuri si sa isi dea seama cine sunt cu adevarat.
M-am schimbat foarte mult in ultimii ani. Obisnuiam sa cred ca sunt cea mai ghinionista persoana din lume. Dar cred ca toate "ghinioanele" au fost de fapt oportunitati de dezvoltare personala. Fara de care nu as fi ajuns omul care sunt acum. Cred ca trebuie sa suferim pentru a fi recunoscatori. Cred ca trebuie sa pornim de jos pentru a intelege cu adevarat importanta lucrurilor. Si cred ca trebuie sa mai rasfoim cateva pagini din trecut inainte de a ne obisnui cu binele.
Iar eu ma bucur ca am paginile astea, disponibile oricand, pentru cate o reflexie a Andradei din trecut.
Sper sa nu uit niciodata de unde am plecat. Sper sa nu uit sa fiu recunoascatoare pentru tot ce am. Sper sa apreciez in continuare toate experientele prin care am prilejul sa trec.
Vreau sa continui sa ma dezvolt si sa fiu un om mai bun, mai modest si mai simplu.
Vreau sa acumulez experiente si nu averi. Vreau sa acumulez timp si amintiri. Momente.
Vreau sa ma multumesc cu mai putin. La urma urmei, lucrurile care ne fac cu adevarat impliniti sunt cele simple. Atata timp cat avem ochi sa le vedem.
