02.11.2019

De ce am ajuns asa? De ce lumea asta a ajuns sa se invarta doar in jurul banilor? De ce am ajuns sa ne auto-distrugem din cauza banilor? De ce am ajuns niste marionete?

Din pacate am niste idealuri prea mari pentru lumea asta. Niste idealuri care imi vor lasa mereu un gust amar. Pentru ca, din pacate, lumea e rea si avara. Si asa va fi mereu.
Ne simtim madri ca am evoluat tehnologic si ca ne-am dezvoltat. Ne simtim mandri sa avem un statut ridicat, popularitate, bani. Ne dorim mai mult si mai mult. Dar uitam esentialul.

Nu mai suntem oameni de mult. Poate ca nici n-am fost. Suntem niste marionete care nici nu realizeaza ca sunt marionete, fiind orbiti de sforile imbracate in aur prin care ne miscam. Lasam numai gunoi in jurul nostru dar ne mandrim ca suntem curati. Credem ca suntem liberi dar de fapt suntem legati.

Sunt mai bine de 11 ani de cand scriu in acest jurnal. 11 ani in care, zic eu, m-am maturizat. Si probabil ca voi continua sa ma maturizez. Incep sa se contureze lucurile importante in viata. Si am trecut de la a incerca sa-mi conturez personalitatea la a intelege ca de fapt eu nu exist. Cred ca ceea ce exista cu adevarat sunt energiile bune pe care le transmit: sa incerc sa fac bine si sa fiu responsabila.

Realizez tot mai mult ca traiesc intr-o lume controlata de bani in care nimic nu mai conteaza. Am reusit sa dezvoltam niste mari corporatii in care nu mai exista nimic altceva in afara de profit. Distrugem mediul, celelalte specii, ii distrugem pe ceilalti din jur si nimanui nu-i pasa cu adevarat. Ne ascundem in spatele unor norme care sunt menite sa de-a bine. Ne mintim pe noi insine ca vom lua masuri. Dar de fapt, suntem mult prea comozi pentru a face ceva.

Traim intr-o lume in care totul e de vanzare. Si in care putem sa cumparam orice. Mai putin linistea interioara. Dar nimeni nu intelege asta.