joi, 29 noiembrie 2012

29.11.2012

    ciudat este faptul ca am realizat cat de norocoasa sunt intr-un moment in care sunt invaluita de probleme. ale mele si .. ale altora.
    ii dau dreptate bunicului meu cand spunea " sa ii multumim lui Dumnezeu pentru cat avem " .. si cred ca abia acum realizez la ce se referea cand spunea ca a avut multe probleme dar le-a depasit alaturi de bunica , Dumnezeu s-o ierte ...
   ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca imi da putere , si ca ma ajuta sa realizez ce inseamna sa fii sanatos si sa ai parte de iubirea celor din jurul tau . 
  cred ca de fapt , toate incercarile astea la care suntem supusi , sunt de fapt modalitati prin care ne intarim si ne pregatim pentru problemele viitoare .. pentru ca asa e viata , formata din probleme ...
   dar cred ca clipa in care vom fi fericiti nu va fi clipa in care nu vom mai avea probleme , ci clipa in care vom fi constienti de toate problemele pe  care le avem, insa ne vom putea detasa de ele , si vom realiza cat de importante sunt lucrurile pe care le avem ... si vom ajunge la acea liniste interioara in care pur si simplu ii suntem recunoscatori lui Dumnezeu si nu ne dorim decat sa fim mai buni . cred ca asta este fericirea... 
    in momentele astea nu-mi doresc decat sa ma ajute Dumnezeu sa fiu un om mai bun, sa imi dea putere sa trec peste toate greutatile , sa imi dea putere sa ii pot sprijini si pe ceilalti din jurul meu , si poate ca intr-o zi  imi va da atat cat voi avea nevoie .... sa-mi indeplinesc visul pentru care lupt de mult , sa am o familie alaturi de ionut , sa fim toti sanatosi si poate atat suport financiar cat avem nevoie ca sa nu ducem o viata plina de griji ... amin ! 
   

joi, 22 noiembrie 2012

22.11.2012

  omul mai poate continua mult timp , dupa ce a declarat ca nu mai poate .
  nu vreau sa fiu pusa in situatii critice pentru a mi se demonstra cat mai pot . cert este ca puterea de a continua , de a spera , de a ne confectiona iluzii sta in fiecare dintre noi . si vom putea continua atunci cand vom vrea asta .
   nu sunt asa cum imi dicteaza ceilalti sa fiu, nu sunt asa cum imi dicteaza societatea sa fiu , nu sunt slaba sau puternica dupa cum imi spun ceilalti din jur , si nici pregatita sau mai putin pregatita pentru ceea ce imi doresc sa ajung .
   zilele astea , am invatat o lectie de viata . cred ca scoala asta pe care am facut-o a fost o lectie de viata . cred ca , pana la urma , zborul in sine este o lectie de viata . nu trebuie sa existe regrete, nu trebuie sa existe " ce ar fi fost daca .." . Astea sunt faptele , aici si acum. cum nici in avion nu prea ai cum sa fii in alta parte decat " acolo si atunci ".. si " carpe diem " cred ca se potriveste cel mai bine in avion !
   esti puternic sau nu esti puternic . nu exista cale de mijloc. si eu sunt puternica . si voi face tot posibilul sa raman asa . si sunt facuta  pentru aviatie . si daca nu sunt in totalitate , voi face in asa fel incat sa fiu . NIMENI nu poate sa-mi dicteze cum sunt , sau cum sa fiu ! nu se poate sa simt tot ceea ce simt , sa fiu atat de indragostita de zbor si sa nu fiu facuta pentru asta . Refuz sa cred asta !
    Experienta din ultimele zile m-a intarit , si m-a facut sa-mi dau seama ca pot fi asa cum eram la inceput , cand am pornit pe drumul asta .. plina de sperante si vise , si cu o determinare debordanta. Faptul ca ajunsesem sa fiu o leguma care isi plangea de mine nu era decat vina mea . In mine statea totul . Dar am din nou acelasi sentiment pe  care il aveam atunci .. ca voi merge inainte , indiferent ce va fi  .
      Iti multumesc , Doamne , pentru ca mi-ai redat increderea in mine , si puterea .. de a depasi toate obstacolele care ma asteapta !

joi, 15 noiembrie 2012

15.11.2012

  nu pot sa dorm . chiar si dupa 6 pastile de valeriana . desi maine zbor de dimineata.
  imi vin in minte o multime de ganduri ... mi-ar fi placut sa fi facut o scoala cum a facut Nano , tipa pe care am cunoscut-o ieri.. mi-ar fi placut sa ma bucur mai mult de zbor si de tot , fara a ma stresa atat cu banii..
  dar n-a fost sa fie.. si totusi , am ajuns aici , la un pas de a-mi lua licenta. si am o satisfactie ca am reusit , asa in felul meu , cu toate dezavantajele , cu toate obstacolele..
  am reusit zilele astea sa zbor asa cum trebuie , cu acuratetea de care trebuie sa dea dovada un profesionist , si cu pasiunea unui incepator ..
  si abia astept sa zbor maine !!
 
  mi-am dovedit pentru a nu stiu cata oara ca iubesc zborul cu toata fiinta mea . si ma face atat de fericita , si implinita , si ma simt nascuta pentru asta... chiar daca uneori trebuie sa lupt cu mine ,,, si cu toate obstacolele..
  si zborul mi-a dovedit ca ma poate schimba , in bine . asa cum a facut-o de la bun inceput ..
  mi-a dovedit ca oricum as fi in viata mea personala .. cand sunt in avion , pot si trebuie sa fiu ,  cel mai optimist om de pe pamant..
 

marți, 13 noiembrie 2012

  marti , 13 :)
  chiar a iesit putin soarele dupa furtuna .. si sper sa ajute ! God help!

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

10.11.2012

      am nevoie de energie si mananc ciocolata . am avut una dintre cele mai urate saptamani .. nu mai vreau sa exagerez ( desi am tendinta asta ) pentru ca stiu ca viata imi va demonstra ca poate fi si mai rau .
      m-am simtit jignita, umilita , dezorientata , disperata .. a fost un amestec de sentimente care nu m-au lasat sa dorm , sa mananc , sa traiesc.. in ultimele zile. totusi , sunt recunoscatoare ca suntem sanatosi , ca am sprijin din partea celor dragi , ca am un prieten asa cum imi doream , ca am niste parinti iubitori , pur si simplu , ca sunt atat de bogata din atat de multe puncte de vedere ... fara sa am bani :)
     mi s-au spus niste lucruri foarte dureroase , si inca ma urmareste umbra acelor lucruri , dar trebuie sa invat sa trec peste .. trebuie sa invat ca asa e in viata .. si ca viata e dura . si asta nu e decat inceputul.
    trebuie sa invat sa plang , sa ma descarc si apoi sa ma ridic si sa merg mai departe . pentru ca nu am de ales . am facut odata o alegere : aceea de a imi dori  sa fiu pilot de linie. si trebuie sa mi-o asum , indiferent de consecinte .
    din pacate , asa va fi mereu . viata e ca o jungla , unde cei slabi sunt nimiciti de cei puternici . eu nu sunt slaba. nu imi permit sa fiu slaba , prin ceea ce mi-am ales . eu sunt puternica si voi face fata tuturor greutatilor. asa e la mine  , mai greu decat la altii ..
    ... sau poate ca asa trebuie sa fie.. things happen  for a reason !
    voi cunoaste din ce in ce mai des oameni rai si instructori nebuni sau lipsiti de tactica . asa e lumea asta pe care mi-am ales-o . sau poate ca asa e lumea ( punct ) . dar asta nu e decat un exercitiu psihic . e exercitiul prin care esti calcat in picioare , esti doborat , indurerat , disperat . iar , in final , te ridici , te scuturi de praf si iti spui ca trebuie sa faci fata si sa treci peste obstacolele astea.

    "ever tried . ever failed . no matter . try again . fail again . fail BETTER . " - Samuel Beckett

marți, 23 octombrie 2012

cam asa arata marea in octombrie . agitata , pustie , rece.
 

vineri, 19 octombrie 2012

19.10.2012

 
   Octavian Paler spunea : " iubim ce ne lipseste" . Oare asa o fi ?
 
   In ultima perioada , simt nevoia sa scriu . Sa scriu doar pentru mine , fara a afla cineva de asta .
   Nu stiu daca e cea mai buna terapie dar pe moment ajuta .
   Am fost ieri singura la Ateneu . Am ascultat Haydn si Bethoveen. Am citit Octavian Paler. Desi eram singura printre straini , citind pe un fundal de muzica clasica , parca era o singuratate mai putin acida decat singuratatea de a sta intre patru pereti acasa ..
 
 

luni, 15 octombrie 2012

15.10.2012

 
     " Banii aduc , cred , cum spuneam de la inceput , fericirea . Un fel de fericire . Cea ravnita de toata lumea. ( De altfel , oamenii cu bani nu prea au timp si inclinatie sa se simta nefericiti. ) . Trebuie spus mai degraba ca banii nu aduc DECAT fericirea . Tot restul , tot ce face valoarea si sensul unei vieti , vine pe alte cai , cu alte mijloace . Sau nu vine. Dar , in orice caz , nu i se poate plati contravaloarea in bani. "

                                                                                     Andrei Plesu - Despre frumusetea uitata a vietii


   Care e fericirea suprema , absoluta ? Exista asa ceva?

   Ma uit in jurul meu si , vad oameni fericiti " prosteste " , oameni care nu isi pun intrebari existentiale , oameni care nu sunt realizati nici profesional , iar spiritual se complac intr-o bucurie superficiala ; oameni care sunt optimisti , dar genul acela de optimism orb . Insa in felul lor , sunt fericiti .
 Vad oameni care nu au timp sa fie nefericiti , dar lipsa nefericirii nu duce neaparat la fericire. Dar din lipsa de timp , nici macar nu constientizeaza asta . Vad oameni care au bani si isi umplu timpul cu tot felul de activitati sofisticate , vad oameni care nu au bani , dar nu au nici timp , asa ca tot timpul lor este ocupat de munca . Dar nici oamenii acestia nu au timp sa se gandeasca mai profund , la sensul lucrurilor.
  Vad oameni pesimisti , si cred ca , in fond , orice filozof e pesimist in felul sau .Vad oameni pesimisti care se gandesc la existenta si la tot ceea ce face sensul unei vieti , care se gandesc la stiinta , la metafizica , la tot ce nu stim despre lumea aceasta si nu numai ... iar oamenii acestia sunt nefericiti , si realizeaza ca sunt nefericiti , dar isi dau seama ca nu pot face nimic pentru a schimba asta ..
   Vad atat de multe tipologii ... si subtipologii ... si in acelasi timp .. nu vad acel tip de fericire absoluta , realizata , constienta ...

marți, 18 septembrie 2012

19.09.2012

         ma uit in oglinda si vad o imagine din trecut si o perceptie din viitor. aceasi casa dar o alta etapa . mi se activeaza un sir de amintiri , de cand eram mai mica , de cand credeam ca am puterea de a muta muntii din loc. peste prima imagine se suprapune perceptia de atunci a ce voi fi in viitor , a ce sunt acum . si mi se face frica : " m-am facut mare " !
        camera asta .. imi aduce aminte de multe momente si multe ganduri si vise oe care le vizualizez cu atata usurinta , doar asociindu-le cu diverse carti , caiete , insemnari care au ramas aici inca de atunci , cu privelistea de la ferestra ramasa si ea aceasi , cu patul acesta , cu tot ce e in camera asta .
        singuratatea din camera asta ... cred ca e singura " singuratate " care nu ma infricoseaza ..
       
        ma uit in jurul meu in camera asta si vad .... fericire .. si vise ..si speranta...si multa ambitie... dar parca au ramas inchise aici , si cineva nu le-a mai dat drumul sa plece , sa ma urmeze . sau sa le urmez eu pe ele.
       daca m-as concentra putin , cred ca as putea sa ma transpun din nou in perioada in care erau lipite hartiute cu formule pe pereti , atat de clar imi este totul...
       trebuie sa iau visele mele cu mine . trebuie sa iau speranta cu mine . nu pot sa ramana aici ! cand imi voi face bagajul le voi impaturi frumos si le voi pune in valiza . traim niste vremuri mult prea grele ca sa-mi permit sa nu am visele si speranta cu mine - talismanul meu ...
       cred ca singurele lucruri  de care avem nevoie pentru a putea lupta sunt speranta, ambitia si propriile noastre vise .. nimic altceva.. si vom gasi solutii , una cate una ... " celor care cer , li se va da ; celor care bat , li se va deschide "..

vineri, 14 septembrie 2012

14.09.2012

     cu cat inaintam mai mult in varsta , cu atat timpul pare sa treaca mai repede .. cele 3 luni de " vacanta mare "!! cei 4 ani de gimnaziu , care la momentul respectiv pareau o eternitate .. acum trec pe langa noi fara sa ne dam seama..
    incerc sa fug de propriile mele ganduri , de mine, de temerile mele .incerc sa reneg totul , sa nu ma gandesc, sa duc o existenta mediocra , in care ma trezesc si am prea mult timp liber si desi detest asta , sa nu-mi pese ca pierd vremea.
   si ma incearca un sentiment de culpabilitate ..
   din pacate nu sunt facuta sa duc o viata mediocra .nu sunt facuta sa traiesc doar  prin prisma filmelor sau a cartilor, simt nevoia sa joc in filmul meu, si sa lupt pentru a fi cel mai bun actor.

luni, 3 septembrie 2012

03.09.2012

     o viata intreaga ne hranim cu iluzii .. dar ce putem sa facem cand iluziile astea nu mai exista ??
   

joi, 23 august 2012

24.08.2012

 si totusi.. avionul decoleaza impotriva vantului .. nu odata cu el ..
 sper ca tot vantul asta puternic sa fie vantul care ma va ajuta sa decolez ..
 oare gresesc prin faptul ca am un vis si ca imi doresc sa zbor ? prin faptul ca am un  iubit si imi doresc sa fiu cu el ? prin faptul ca imi doresc sa fie toti cei din jurul meu sanatosi ? prin faptul ca imi doresc o viata decenta , in care sa-mi permit sa cumpar un cadou dragut unei persoane dragi ?
 

joi, 9 august 2012

09.08.2012

   Oare ceea ce ne impiedica sa fim cu adevarat fericiti sunt de fapt propriile noastre ganduri ?

miercuri, 8 august 2012

8.08.2012

  Trebuie sa-mi repet in continuu : " Sunt norocoasa ! "

    Sunt norocoasa pentru ca sunt iubita , pentru ca sunt indragostita ,  pentru ca sunt sanatoasa , pentru ca toti cei din jurul meu sunt sanatosi , pentru ca am o pasiune , si nu una ca oricare alta , pentru ca am pentru ce sa lupt , chiar daca uneori parca mi se inchid toate drumurile ,pentru ca am langa cine ma trezi dimineata  si pentru ca am cu cine sa-mi impart bucuriile .. si tristetile :) , pentru ca am avut parte de momente speciale .. si momente mai putin speciale, pentru ca exista 2-3 persoane care-mi sunt alaturi .. si mai sunt norocoasa pentru ca uneori sunt ghinionista , si pentru ca si ghinioanele astea sunt bune la ceva :)
   

vineri, 13 iulie 2012

13.07.2012

   toti luptam pentru fericire ,intr-un mod constient sau mai putin constient , insa cred ca asta e marele scop. fie in viata asta sau in ce va urma dupa ea ..
   insa si fericirea asta , de multe ori pare a fi ceea ce nu este , sau mai bine zis , noi ne punem speranta in diverse lucruri crezand ca asta va conduce la fericirea noastra ; dar poate ca Dumnezeu are alte planuri pentru noi.
   luptam pentru niste idealuri crezand ca asta reprezinta fericirea noastra , insa cateodata poate e doar perceptia noastra si atat . pentru ca noi nu avem de unde sa stim ceea ce ne va face cu adevarat fericiti , si ceea ce va conduce la clipa in care vom trai prezentul pe deplin si cu toata fiinta noastra fara a regreta ceva .
   sunt confuza , asta e adevarul . imi dau seama ca viata nu inseamna doar un lucru , sau alt lucru. viata nu inseamna doar cariera sau doar familie ,nu inseamna doar spirit sau materie , in esenta ei , e un cumul de foarte multi factori , care , prin prezenta sau prin lipsa lor genereaza anumite stari, placute sau mai putin placute.
   ma gandesc la tot , si desi toate gandurile astea imi dau dureri de cap , cred ca Dumnezeu a vrut sa-mi demonstreze ca El stie ce este mai bine pentru noi , si desi avem idealuri si ne incredem in ele , ambitiile nu ar trebui sa stea deasupra capacitatii noastre de a fi oameni.
  pur si simplu nu stiu ce este mai bine pentru mine ... si ma incred in Dumnezeu , sa ma calauzeasca , si sa ma ajute , si sa imi dea liniste sufleteasca ... Amin !

sâmbătă, 23 iunie 2012

 

joi, 7 iunie 2012

8.06.2012

    " Oare in Rai exista forta gravitationala ? "

    cateodata e bine sa fii singur , tu cu tine , in deplina liniste , savurandu-ti clipele de solitudine. cateodata e bine sa ai un ragaz in care sa-ti dai seama cine esti , ce vrei , ce ai . sa te gandesti la tot si la nimic si pur si simplu sa stai intins sub soare , intr-un hamac, fara sa faci nimic altceva.
    sunt doar acasa , sau .. ma rog in casa alor mei , caci sincer nici nu mai stiu ce inseamna " acasa " ; dar in acelasi timp ma simt intr-un spatiu atemporal , protejata de tot , unde nu trebuie sa dau explicatii , unde pot sa stau fara sa fac nimic si totusi sa-mi placa asta.
    incerc sa-mi aduc aminte cum era.. cand stateam aici , cand nu aveam griji , nici frici , doar vise ..
    dar .. ce a fost, a fost . a fost frumos , dar nu mai este posibil , si nici nu as vrea asta . as vrea sa-mi gasesc linistea prin alte lucruri , demne de aceasta perioada a vietii mele .
    incep sa realizez ca pentru a fi fericit , nu ai nevoie decat sa fii impacat cu ceea ce ai , sa fii linistit , sa te bucuri de putinul pe care il ai ,sa iti doresti mai mult dar bucurandu-te de ceea ce ai , sa traiesti in prezent. celelalte lucruri nu-si au rostul aici .
    si chiar imi doresc sa traiesc in prezent ! sa nu ma gandesc nici la ce a fost , si nici la ce va fi ..dar sa traiesc cu adevarat in prezent , indiferent daca sunt ocupata sau nu , daca am timp sa-mi astern gandurile in minte sau nu.  dar de ce este atat de greu ??
   

joi, 24 mai 2012

24.05.2012

ploua .si se aud tunete . si e o senzatie atat de placuta .
surprinzator , dar si corectitudinea pare sa fie , cateodata raplatita . si increderea sa fie redobandita .
imi pierdusem orice speranta in atuul de a fi corect si de a lupta , pe bune. desi , paradoxal , asta faceam . pentru ca nu pot sa nu fac asta . pentru ca am un vis pentru care lupt in viata asta  care si asa e scurta .
imi pierdusem increderea in mine ca pot. ca sunt capabila . dar Dumnezeu mi-a dovedit ca oricat de limitat ai fi din punct de vedere intelectual , cu multa perseverenta poti reusi. Iti multumesc , Doamne !
   nu stiu ce va fi maine.. dar continui sa invat , si sa sper , si sa fiu recunoscatoare pentru faptul ca munca mi-a fost rasplatita si ca exista cineva acolo sus care ma vede , ca ma chinui , ca lupt . Si la urma  urmei .. nu fac nimic  rau , doar imi doresc ... sa zbor .

duminică, 22 aprilie 2012

25.04.2012

 ..sunt privilegiata , pentru ca simt , pentru ca pot sa simt , pentru ca am avut ocazia sa simt .. ceea ce nu pot explica prin cuvinte... pentru ca simt fiori de fiecare data cand vad un avion , o imagine dintr-un cockpit , un aeroport si mai presus de toate, cand zbor.
   "..  and when those wheels leave the ground , it`s a feeling .. beyond freedom ."

joi, 15 martie 2012

15.03.2012

faptul ca exista ceva pe lumea asta care te face sa simti niste lucruri care nici macar nu pot fi exprimate prin cuvinte inseamna mai mult decat orice.
faptul ca exista o tinta in viata ta la care sa aspiri si pentru care sa simti ca prinzi aripi atunci cand te gandesti la ea , cred ca inseamna mai mult decat insasi viata ta.
sa vibrezi , sa simti , sa crezi , sa speri , sa te ambitionezi si poate.. sa reusesti , cred ca asta inseamna sa traiesti.
ma simt speciala .. prin faptul ca am un ideal care ma motiveaza atat de mult, care ma face sa am astfel de sentimente , care ma ambitioneaza atat de mult si in care cred cu atata tarie , desi contienta ca s-ar putea sa nu se indeplineasca niciodata.
.. dar insasi convingerea ca voi lupta toata viata pentru asta ma face sa trec peste frica asta si sa merg mai departe .
se spune ca in viata nu exista nu pot , exista nu vreau . Probabil ca exista si incapabilitatea de a face ceva , dar nu exista incapabilitatea de a incerca sa faci ceva . Si eu voi incerca !
cred ca pentru a reusi ceva ai nevoie de multe ingrediente: de vointa , de putin noroc.. sa fii omul potrivit la momentul potrivit , si de muuulta ambitie. Si de o mana de ajutor de la cel de sus .
Vointa si ambitie cu siguranta ca am , in privinta celorlalte lucruri ramane de vazut .. dar asta nu ma opreste sa sper ca cineva de sus imi va intinde o aripioara sa zbor .. Pe cealalta va trebui sa mi-o construiesc singura ..

marți, 28 februarie 2012

28.02.2012

nu mai exista al meu . exista al nostru.
intr-un timp relativ scurt , si totusi cu pasi repezi , s-a inaugurat un nou regim al 'eu-lui' meu .
locuiesc in casa lui , cu parintii lui , in viata lui , si totusi nu le percep asa .. le percep ca fiind si ale mele.. desi , pesimista cum sunt , traiesc cu teama de a nu mai fi la un moment dat.
de fiecare data cand te muti intr-un alt loc si constientizezi asta , ai un sentiment ciudat. indiferent daca te-ai mutat dintr-o tara in alta sau pur si simplu de la etajul 1 la .. mansarda.:)
mai am si un sentiment ciudat pentru ca .. merg . si ma bucur de fiecare pas , la propriu.
si totusi parca ma bucur prea tare , caci nu am mai reusit sa invat nimic in ultimele zile .. si timpul trece si putine se intampla.
mi-e somn , foarte somn. si mi-e frica.. de tot . de ce vreau si de ce nu vreau . de propriile mele vise si aspiratii , de mine .

marți, 14 februarie 2012

15.02.2012

tranzitam intre etape . nu realizam cand se termina una si cand incepe urmatoarea. sau realizam , dar oricum e inutil. tanjim dupa trecut , suntem nerabdatori dupa viitor , si aproape niciodata nu suntem in prezent. dar pana la urma, asta e viata , o stare de tranzit.. intre nastere si moarte.
as putea categoriza amintirile pe culori ; culori vesele si culori triste ; de fapt , cred ca undeva in subconstient , asa sunt pastrate.
ce bine era ... cand traiam clipele in puritatea lor , fara sa le murdaresc cu asteptari , cu nemultumiri , cu amintiri. cand nu aveam griji , cand parintii aveau grija de tot , cand nu ma gandeam la ce sunt si ce voi deveni , cand nu ma gandeam la asteptari si dezamagiri , la averi si la alte prostii. dar era bine pentru ca era atunci ; si daca ar fi acum nu ar mai fi bine .
si totusi , ce ar fi bine ?
avem dorinte fiind atat de siguri pe noi ca indeplinirea lor va conduce la fericirea noastra . si suntem inconstienti ca uneori nu ceea ce ne dorim noi reprezinta fericirea. dar continuam sa avem dorinte . care se indeplinesc la un moment dat .si pe urma realizam ca nu este suficient , si ne dorim mai mult. si mai mult . din ce in ce mai mult . si ajungem sa avem viata acoperita de dorinte si de aspiratii . si sa nu ne traim viata . si sa ajungem la batranete si sa privim in urma cu regret .
si ce e de facut ? sa ne reprimam dorintele si sa traim clipa ? sau sa sacrificam momentul pentru viitor ?
sunt dezorientata , si parca nu ma simt pregatita pentru nicio etapa .dar nici nu ma simt pregatita sa stagnez . ce bine ar fi daca timpul s-ar putea o clipa.. pana ma decid. ce bine ar fi ca timpul sa isi micsoreze viteza . sa nu mai goneasca , sa ma astepte .
uneori simt ca am un picior operat atat fizic , cat si psihic..

miercuri, 11 ianuarie 2012

11.01.2012

“ Viata însasi e o stare de tranzit între nastere si moarte… un peron unde te zbati sa ocupi un loc într-un tren… esti fericit ca ai prins un loc la clasa I sau la fereastra… altul e necajit ca a ramas în picioare pe culoar… altii nu reusesc sa se prinda nici de scari, ramân pe peron sa astepte urmatorul tren… Si fiecare uita, poate, un singur lucru… ca trenurile astea nu duc nicaieri… cel care a ocupat un loc la fereastra este, fara sa stie, egal cu cel care sta în picioare pe culoar si cu cel care vine abia cu urmatorul tren… în cele din urma se vor întâlni toti undeva, într-un desert, unde chiar sinele se transforma în nisip… în loc sa se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calca în picioare, îsi dau ghionturi…” ~Viata pe un peron

Raspunsul la prima intrebare este de o justete incorigibila. Maestrul mi-a relevant un adevar pe care nu il observasem datorita detaliilor pe care le omiteam. Viata…un peron. Cate asemanari intre agitatia peronului si viata fiecarui individ. Eram convins ca fericirea ca veni daca voi prinde un loc cat mai bun la fereastra primului tren dar “intotdeauna iti faci idei exagerate despre ceea ce nu cunosti”(A.Camus). Probabil nu am sesizat insignifianta trenurilor, in care am fost sau voi fi, deoarece pierdeam esentialul. ”Poate ca trebuie sa simti sudoarea mortii ca sa întelegi, într-adevar, cât de frumoasa e o cupola care straluceste. Pe care, altfel, o privesti întrebându-te cât e de veche sau în ce stil e construita. Sau pur si simplu n-o observi deloc.” Spre marea mea fericire nu am simtit acea sudoare a mortii si cred ca de aceea deseori nu observ existenta superbei cupole in care se rasfrang razele soarelui.Incerc sa nu ma imbulzesc, sa astept calm trenul care va veni sau nu, pentru ca si “asteptarea este o meseria pe care o inveti, asa cum pictorul invata sa-si amestece culorile”(viata pe un peron). Dar sa fie chiar egalitate intre cei care sunt la clasa I si cei care mai asteapta un tren? Daca ma gandesc la ultima gara atunci raspunsul nu poate fi decat afirmativ. Totusi, in unele cazuri e mult de mers pana la acea gara, si atunci e posibil ca acesta egalitate sa fie rupta. Diferenta intre cel care a prins un loc la clasa I si cel care sta in picioare? Sa zicem confortul…Acesta diferenta poate foarte usor fi anulata chiar de cel care a reusit sa se prinda de scari in ultima clipa. De ce? Pentru ca el “observa”.

“ Greseala oamenilor a fost ca niciodata nu s-au priceput sa se uite langa ei. Li s-a parut ca daca fericirea exista, ea trebuie sa fie inaccesibila sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor.”

joi, 5 ianuarie 2012

5.01.2012

"Tot ceea ce pierdem , pierdem pentru totdeauna . Iar ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata . NU EXISTA FERICIRE DE CARE SA-TI AMINTESTI FARA TRISTETE ! "