nu mai exista al meu . exista al nostru. intr-un timp relativ scurt , si totusi cu pasi repezi , s-a inaugurat un nou regim al 'eu-lui' meu .
locuiesc in casa lui , cu parintii lui , in viata lui , si totusi nu le percep asa .. le percep ca fiind si ale mele.. desi , pesimista cum sunt , traiesc cu teama de a nu mai fi la un moment dat.
de fiecare data cand te muti intr-un alt loc si constientizezi asta , ai un sentiment ciudat. indiferent daca te-ai mutat dintr-o tara in alta sau pur si simplu de la etajul 1 la .. mansarda.:)
mai am si un sentiment ciudat pentru ca .. merg . si ma bucur de fiecare pas , la propriu.
si totusi parca ma bucur prea tare , caci nu am mai reusit sa invat nimic in ultimele zile .. si timpul trece si putine se intampla.
mi-e somn , foarte somn. si mi-e frica.. de tot . de ce vreau si de ce nu vreau . de propriile mele vise si aspiratii , de mine .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu