tranzitam intre etape . nu realizam cand se termina una si cand incepe urmatoarea. sau realizam , dar oricum e inutil. tanjim dupa trecut , suntem nerabdatori dupa viitor , si aproape niciodata nu suntem in prezent. dar pana la urma, asta e viata , o stare de tranzit.. intre nastere si moarte.
as putea categoriza amintirile pe culori ; culori vesele si culori triste ; de fapt , cred ca undeva in subconstient , asa sunt pastrate.
ce bine era ... cand traiam clipele in puritatea lor , fara sa le murdaresc cu asteptari , cu nemultumiri , cu amintiri. cand nu aveam griji , cand parintii aveau grija de tot , cand nu ma gandeam la ce sunt si ce voi deveni , cand nu ma gandeam la asteptari si dezamagiri , la averi si la alte prostii. dar era bine pentru ca era atunci ; si daca ar fi acum nu ar mai fi bine .
si totusi , ce ar fi bine ?
avem dorinte fiind atat de siguri pe noi ca indeplinirea lor va conduce la fericirea noastra . si suntem inconstienti ca uneori nu ceea ce ne dorim noi reprezinta fericirea. dar continuam sa avem dorinte . care se indeplinesc la un moment dat .si pe urma realizam ca nu este suficient , si ne dorim mai mult. si mai mult . din ce in ce mai mult . si ajungem sa avem viata acoperita de dorinte si de aspiratii . si sa nu ne traim viata . si sa ajungem la batranete si sa privim in urma cu regret .
si ce e de facut ? sa ne reprimam dorintele si sa traim clipa ? sau sa sacrificam momentul pentru viitor ?
sunt dezorientata , si parca nu ma simt pregatita pentru nicio etapa .dar nici nu ma simt pregatita sa stagnez . ce bine ar fi daca timpul s-ar putea o clipa.. pana ma decid. ce bine ar fi ca timpul sa isi micsoreze viteza . sa nu mai goneasca , sa ma astepte .
uneori simt ca am un picior operat atat fizic , cat si psihic..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu