Vreau sa traiesc prezentul iar in mintea mea se zbat tot felul de ganduri. De fiecare data in care simt o liniste profunda, ceva tresare in mine sa ma avertizeze ca e doar linistea dinaintea furtunii. Nu stiu daca e pur si simplu personalitatea mea sau daca e rezultatul experientelor anterioare. Dar cert este ca am ramas cu sechele din trecut care se transforma intr-o frica de viitor.
Incerc sa traiesc prezentul, cumva.
Imi propun:
sa nu mai fac referire la trecut, ce a fost a fost, it`s done
sa fiu fericita pentru el, chiar si atunci cand nu inteleg
sa fiu mai putin egoista
sa traiesc mai mult in prezent
sa nu uit de unde am plecat
sa invat cat mai mult, din orice
sa iau lucrurile asa cum sunt, sa schimb ce pot schimba, sa ma adaptez la ce nu pot schimba
sa ajut, sa ajut cat pot atunci cand imi voi permite pe deplin asta
sa tratez intotdeauna avionul cu respect, ceea ce ma face incredibil de fericita, ma poate omori la fel de usor
sa citesc mai mult, sa invat mai mult, sa cred mai mult
joi, 15 septembrie 2016
luni, 12 septembrie 2016
12.09.2016
"Mă aflu-n-tr-o pădure şi mă ascund sub maldăre de crengi. Stau liniştită, abia respir. Aud paşi, lemne trosnind. O mînă smulge coviltirul frunzos. Dau peste mine-acolo, înfricoşată. O, Doamne, ma descopăr. Mi-e groază. Şi-o mare fericire".
Simona Popescu
Trebuie sa ma redescopar. Nu sunt obisnuita cu fericirea. Si nici nu prea stiu cum sa reactionez.
Stau si ma uit in gol. Ma simt libera. Mi-e frica sa rad.
Am impresia ca fericirea e un glob de cristal foarte fragil. Ca e un balon de sapun.
Nu vreau sa-l ating, de teama ca se va sparge.
Tot am impresia ca orice liniste e linistea dinaintea furtunii.
Mania persecutiei, imi zic.
Un nou drum.
09.09.2016
De acum voi incepe sa iau lucrurile asa cum sunt. Sa schimb ce pot schimba si sa accept ce nu pot schimba. Sunt singura responsabila pentru ce mi se intampla. De acum voi incepe sa gasesc solutii. Propriile mele solutii. Sunt singura si sunt puternica. Atat de puternica cat vreau eu sa fiu. Si nimeni altcineva nu ma va ajuta sa fiu asa, in afara de mine insami.
De acum voi incepe sa ma bucur mai mult de ceea ce am si sa ma concentrez mai putin pe ceea ce nu am. Sunt singura care poate face asta.
De cand zbor simt ca am inceput sa ma ridic. Sa redevin eu. Cea rationala si stapana pe propriile decizii. Cea care nu renunta. Cea care se ridica mai departe. Cea care credea in puterea psihicului uman. Care credea in ea. Care putea sa ia decizii radicale.
Lucrurile s-au mai schimbat iar totul nu se mai rezuma doar la mine si la zbor. Iar uneori trebuie sa ai puterea si sa te poti schimba. Cu conditia sa stii cand sa te opresti. Un om puternic poate face asta.
Sa fii puternic nu inseamna sa poti sa faci asta datorita conjuncturilor favorabile. Sa fii puternic inseamna sa poti face asta atunci cand totul ti-e potrivnic. La fel cum a iubi nu inseamna a face asta doar cand viata e pe roze. Inseamna sa poti face asta atunci cand totul e urat si gri.
Unii s-ar intreba, poate, dar de ce sa-ti doresti sa fii puternic?
Pentru ca viata e o jungla, iar cand legile junglei guverneaza, daca nu esti puternic, esti, automat, slab. Iar cei slabi vor fi mereu asimilati de cei puternici. Tu alegi ce vrei sa fii, pradator sau prada. Pentru ca nu poti fi doar un simplu spectator.
Azi decid sa nu mai mai las prada emotilor. Sa accept sau sa schimb. Sa fac tot ce trebuie pentru a ma ridica de jos cand trebuie. Pentru ca nimeni altcineva nu o va face pentru mine.
Azi decid sa-mi schimb atitudinea. Sa ma bucur de ce am. Mai mult si mai mult.
Azi decid sa ma schimb. Sa lupt pentru relatia pe care o am. Pentru omul pe care il iubesc si care ma iubeste.
Azi decid sa fiu un "eu" mai bun.
Pentru ca am puterea de a decide ce ma afecteaza si ce nu.
"Definitia unui concurent: da tot ce are si atunci cand a ajuns la capatul puterilor si simte asta, abandoneaza.
Definitia unui campion: da tot ce are si atunci cand a ajuns la capatul puterilor si simte asta, se aduna si merge mai departe. "
De acum voi incepe sa ma bucur mai mult de ceea ce am si sa ma concentrez mai putin pe ceea ce nu am. Sunt singura care poate face asta.
De cand zbor simt ca am inceput sa ma ridic. Sa redevin eu. Cea rationala si stapana pe propriile decizii. Cea care nu renunta. Cea care se ridica mai departe. Cea care credea in puterea psihicului uman. Care credea in ea. Care putea sa ia decizii radicale.
Lucrurile s-au mai schimbat iar totul nu se mai rezuma doar la mine si la zbor. Iar uneori trebuie sa ai puterea si sa te poti schimba. Cu conditia sa stii cand sa te opresti. Un om puternic poate face asta.
Sa fii puternic nu inseamna sa poti sa faci asta datorita conjuncturilor favorabile. Sa fii puternic inseamna sa poti face asta atunci cand totul ti-e potrivnic. La fel cum a iubi nu inseamna a face asta doar cand viata e pe roze. Inseamna sa poti face asta atunci cand totul e urat si gri.
Unii s-ar intreba, poate, dar de ce sa-ti doresti sa fii puternic?
Pentru ca viata e o jungla, iar cand legile junglei guverneaza, daca nu esti puternic, esti, automat, slab. Iar cei slabi vor fi mereu asimilati de cei puternici. Tu alegi ce vrei sa fii, pradator sau prada. Pentru ca nu poti fi doar un simplu spectator.
Azi decid sa nu mai mai las prada emotilor. Sa accept sau sa schimb. Sa fac tot ce trebuie pentru a ma ridica de jos cand trebuie. Pentru ca nimeni altcineva nu o va face pentru mine.
Azi decid sa-mi schimb atitudinea. Sa ma bucur de ce am. Mai mult si mai mult.
Azi decid sa ma schimb. Sa lupt pentru relatia pe care o am. Pentru omul pe care il iubesc si care ma iubeste.
Azi decid sa fiu un "eu" mai bun.
Pentru ca am puterea de a decide ce ma afecteaza si ce nu.
"Definitia unui concurent: da tot ce are si atunci cand a ajuns la capatul puterilor si simte asta, abandoneaza.
Definitia unui campion: da tot ce are si atunci cand a ajuns la capatul puterilor si simte asta, se aduna si merge mai departe. "
miercuri, 31 august 2016
01.09.2016
Vreau sa fiu libera fara a fi libera. Vreau sa fiu iubita asa cum iubesc. Vreau o lume ideala si utopica.
Vreau atat de multe lucruri care nici macar nu stiu daca sunt potrivite pentru mine.
Si totusi, ce dau la schimb?
Care e limita dintre a fi egoist si altruist? Care e limita intre ideal si actiune?
Vreau sa las ceva in urma.
Cred ca cel mai tare ma sperie o existenta fara un scop. Un ideal niciodata atins. Traiul intr-o lume ignoranta in care fiecare se bazeaza pe celalalt pentru a lua initiativa. Goana dupa avere. Lipsa de cuvant. Ignoranta.
Nu vreau sa schimb lumea. Vreau doar sa schimb lumea mea.
As vrea sa pot pune capat suferintei macar a unei vieti si cred ca ma pot considera un om implinit.
Nu o sa fiu niciodata asa cum vor ei sa fiu. Docila si domestica. Complacuta intr-o ignoranta apasatoare.
Nu o sa fiu niciodata parte dintr-o societate lipsita de valori, in care oamenii taie si spanzura dupa bunul lor plac, sunt avizi dupa bani si avere si statut social.
Nu o sa fac nicidata nimic doar pentru ca trebuie.
Vreau sa tintesc mai sus de propria-mi fericire. Fericirea nu ajuta, e doar o placere de moment. Un orgasm de dopamina si serotonina.
Vreau sa fiu impacata cu mine insami. Sa stiu ca am iertat ce trebuia sa iert. Sa stiu ca am plecat, atunci cand trebuia sa plec. Sa stiu ca am continuat, atunci cand simteam ca nu mai pot. Sa simt ca daca asta ar fi ultima clipa, nu las nimic neterminat.
Vreau atat de multe lucruri care nici macar nu stiu daca sunt potrivite pentru mine.
Si totusi, ce dau la schimb?
Care e limita dintre a fi egoist si altruist? Care e limita intre ideal si actiune?
Vreau sa las ceva in urma.
Cred ca cel mai tare ma sperie o existenta fara un scop. Un ideal niciodata atins. Traiul intr-o lume ignoranta in care fiecare se bazeaza pe celalalt pentru a lua initiativa. Goana dupa avere. Lipsa de cuvant. Ignoranta.
Nu vreau sa schimb lumea. Vreau doar sa schimb lumea mea.
As vrea sa pot pune capat suferintei macar a unei vieti si cred ca ma pot considera un om implinit.
Nu o sa fiu niciodata asa cum vor ei sa fiu. Docila si domestica. Complacuta intr-o ignoranta apasatoare.
Nu o sa fiu niciodata parte dintr-o societate lipsita de valori, in care oamenii taie si spanzura dupa bunul lor plac, sunt avizi dupa bani si avere si statut social.
Nu o sa fac nicidata nimic doar pentru ca trebuie.
Vreau sa tintesc mai sus de propria-mi fericire. Fericirea nu ajuta, e doar o placere de moment. Un orgasm de dopamina si serotonina.
Vreau sa fiu impacata cu mine insami. Sa stiu ca am iertat ce trebuia sa iert. Sa stiu ca am plecat, atunci cand trebuia sa plec. Sa stiu ca am continuat, atunci cand simteam ca nu mai pot. Sa simt ca daca asta ar fi ultima clipa, nu las nimic neterminat.
sâmbătă, 6 august 2016
6.08.2016
Cateodata am impresia ca visez. Ca nu sunt eu, de fapt. Ca nu merit nimic din ce mi se intampla.
Au trecut ultimele zile ca fulgerul. A plecat.. si a lasat o liniste in urma. Si mult dor.
Sunt iar eu cu mine. Si cu greselile mele puerile. Cu lipsa de coordonare.
Am tendinta sa dramatizez. Dar cred ca asa functionez eu. Ar trebui sa fiu mai fericita, dar cum as putea sa fiu fericita cand ma stiu asa incompetenta?
Sper doar ca va veni, incet, cu timpul... sper ca voi termina cu bine si ca lucrurile se vor aranja. Trebuie. Cumva. Candva. Caci nu as mai putea sa-mi doresc altceva...
Au trecut ultimele zile ca fulgerul. A plecat.. si a lasat o liniste in urma. Si mult dor.
Sunt iar eu cu mine. Si cu greselile mele puerile. Cu lipsa de coordonare.
Am tendinta sa dramatizez. Dar cred ca asa functionez eu. Ar trebui sa fiu mai fericita, dar cum as putea sa fiu fericita cand ma stiu asa incompetenta?
Sper doar ca va veni, incet, cu timpul... sper ca voi termina cu bine si ca lucrurile se vor aranja. Trebuie. Cumva. Candva. Caci nu as mai putea sa-mi doresc altceva...
joi, 7 iulie 2016
07.07.2016
E arogant sa crezi ca urmatoarea clipa a vietii iti apartine. E arogant sa crezi ca urmatoarea saptamana este aici. Poate nu vei apuca saptamana viitoare. Niciodata nu stii.
Viata este scurta. Ziua de azi este un miracol pe care nu-l vei mai intalni a doua oara, Traieste-ti viata acum. Traieste-ti visele acum. Incepe sa te comporti ca si cand asta ar fi ultima ta zi.
Esti puternica peste masura. Esti indeajuns de puternica ca sa o faci. Cazi, plangi, sufera, invata din greseli, ridica-te si mergi mai departe. Nimeni altcineva nu o va face pentru tine. Esti indeajuns de puternica, iar visul tau merita asta indiferent prin ce trebuie sa treci.
Acest vis, indiferent de ce trebuie sa faci, va fi usor daca vei alerga spre el? Nu!
Se va intampla peste noapte? Nu!
Va fi o lupta? da!
Vor fi momente in care nu vei putea face fata? Da, face parte din asta!
Vor fi momente in care nu vei stii ce sa faci? Da, face parte din asta!
Ai nevoie sa cazi ca sa poti sa te ridici sa mergi mai departe, ca sa realizezi ca nimic nu-ti apartine, ca trebuie sa lupti pentru fiecare dram de fericire si ca nu vei putea indeplini visul acesta decat prin multa sudoare.
marți, 7 iunie 2016
duminică, 1 mai 2016
1.05.2016
În viața reala cred ca e o alternanță permanentă, fără de care nu ar mai exista bucurii sau tristeți...
E Paștele. Din nou. În urmă cu ceva ani stăteam singură în Brno mâncând lapte cu cereale pe post de pască. Acum stau singură în Castle Donington mâncând pâine prăjită cu avocado pe post de pască. Diferența e că acum există cineva. Iar singurătatea e doar temporară. Diferența e ca am acumulat câteva experiențe în bagajul vieții de atunci care, vreau să cred că mă fac mai înțeleaptă.
Asemănarea e că sunt tot singură aici din cauza, sau, datorită aviației. Asemănarea e ca sunt tot stresată din cauza unui examen.
Iar asemănarea e că sunt tot eu. Cu aceleași vise. Aceleași aspirații. Aceleași principii. Cu alte experiențe în spate.
Sper doar ca, finalul să fie unul fericit...
luni, 25 aprilie 2016
25.04.2016
Am din nou sentimentul ca sunt o incompetenta. Ca sunt o retardata careia ii place zborul. Doar ca zborul nu o place pe ea.
Am fost ieri in padure si am ascultat linistea. Si pasarile. Si am plans. Incerc sa ma ridic... cum pot, cat pot, de aici de jos de unde sunt.
Cateva citate care poate ma ajuta. Sau e doar efectul placebo.
Arthur Ashe:
"Start where you are. Do what you can. Use what you have."
"You`ve got to get to that stage in life that going for it is more important than winning or losing. "
"Succes is a journey, not a destination. The doing is often more important than the outcome. "
"One important key to success is self-confidence. One important key to self-confidence is preparation."
"From what we get, we can make a living. What we give, however, makes a life."
Am fost ieri in padure si am ascultat linistea. Si pasarile. Si am plans. Incerc sa ma ridic... cum pot, cat pot, de aici de jos de unde sunt.
Cateva citate care poate ma ajuta. Sau e doar efectul placebo.
Arthur Ashe:
"Start where you are. Do what you can. Use what you have."
"You`ve got to get to that stage in life that going for it is more important than winning or losing. "
"Succes is a journey, not a destination. The doing is often more important than the outcome. "
"One important key to success is self-confidence. One important key to self-confidence is preparation."
"From what we get, we can make a living. What we give, however, makes a life."
joi, 14 aprilie 2016
14.04.2016
Dans in ploaie. Fluturi in stomac. Fericire.
Lamenteaza-te mai putin. Invata din greseli. Invata din experiente.
Fii mai buna. Fii mai toleranta. Fii mai.. "om". Dar nu fii mai proasta.
Pune raul in fata. Pregateste-te pentru ce e mai rau. Iar binele va fi un deliciu.
Fii recunoscatoare pentru ce ai. Fii recunoscatoare pentru momentele bune si momentele mai putin bune. Toate sunt experiente care te invata ceva... daca stii cum sa le privesti.
Iubeste. Si lasa-te iubita.
Fii fericita. Din ce ai. Cu ce ai. Cat ai. Fericirea e o calatorie, nu o destinatie.
miercuri, 13 aprilie 2016
13.04.2016
Entuziasm si dor deopotriva. Asteptare si frica. Emotie.
Ma simt eu. Din nou. Dupa mult timp. Doar ca lipseste o parte din mine.
Nu vreau sa ma plang sau sa para ca sunt nefericita. Nu, nicidecum. Din contra. Ma simt cea mai norocoasa fata din lume.
Doar ca, asa cum se spune, de cel pe care il iubesti ti se face dor si la 5 minute dupa ce a iesit pe usa...
Ajuta-ma, Doamne!
Ma simt eu. Din nou. Dupa mult timp. Doar ca lipseste o parte din mine.
Nu vreau sa ma plang sau sa para ca sunt nefericita. Nu, nicidecum. Din contra. Ma simt cea mai norocoasa fata din lume.
Doar ca, asa cum se spune, de cel pe care il iubesti ti se face dor si la 5 minute dupa ce a iesit pe usa...
Ajuta-ma, Doamne!
vineri, 11 martie 2016
6.03.2016
A venit in sfarsit si ziua asta.
Am parasit acel Dubai pe care nu-l mai suportam. Dar o parte
din mine a ramas acolo , cu Ionut. Voi parasi Dubaiul definitiv , atunci cand
el va fi langa mine.
Am plecat din nou cu viata intr-o valiza, intr-o lume noua
si cu aceleasi aspiratii.
Am fluturi in stomac la auzul fiecarui motor cu turbina, la
vazul fiecarui avion, la gandul ca pot fi in sfarsit, acolo.
Sunt entuziasmata si nostalgica in acelasi timp. Mi-e si
frica.
O sa fie, probabil, cea mai grea perioada de cand am inceput
sa zbor. O sa fie mult. O sa fie totul intr-un timp atat de scurt. Dar o sa fie
un 737 la capatul ei.
Vad luminita de la capatul tunelului. Sper.
Sper din suflet ca totul sa se aranjeze asa cum e mai bine.
In rest, pot sa dau tot ce tine de mine.
Ajuta-ma, Doamne! Cu lumina.
atunci, acolo, in acea marina superficiala si incadrata de ceata era el, Ionutul meu...
atunci, acolo, in acea marina superficiala si incadrata de ceata era el, Ionutul meu...
luni, 29 februarie 2016
29.02.2016, ultima zi de iarna
Oare asa sa fie, intr-un final?
In cateva zile voi lua un alt "tren". Spre un vis de demult. Spre alte obstacole si necunoscut.
Un amestec de teama si entuziasm. Un amestec de sperante si intrebari. Un amestec de mine, de ce am fost si ce voi fi.
Definitia unui concurent: da tot ce are si atunci cand a ajuns la capatul puterilor si simte asta, abandoneaza.
Definitia unui campion: da tot ce are si atunci cand a ajuns la capatul puterilor si simte asta, se aduna si merge mai departe.
Ce vreti sa fiti, concurenti sau campioni?
marți, 19 ianuarie 2016
19.01.2016
Punct. Si de la capat.
Ascult sunete de chitara. Respir usurata. S-a terminat. In sfarsit, s-a terminat.
Simt ca redevin ceea ce am fost si ceea ce imi doresc sa fiu.
De obicei, cand inchei un capitol incep sa-mi aduc aminte de momentele frumoase si simt o usoara melancolie. Nu si acum. Acum nici macar nu pot sa zic ca ma bucur. Ma simt doar usurata si imi vine sa fug mancand pamantul.
Daca imi pare rau? Nu. Caci fara acest capitol nu puteam trece la urmatorul. A fost un rau necesar. A fost o experienta. A fost rabdare si multa umilinta.
Cred ca fiecare experienta din viata ne ajuta cumva. Daca stim cum sa o privim. Si cum sa o intelegem.
Cred ca viata incepe dincolo de comfortul sigurantei. Dincolo de temeri si de frici. Dincolo de propriile noastre piedici.
Cred ca nimic din ce e frumos nu poate fi realizat fara efort... Dar poate ca altfel nu ar avea niciun farmec.. nu?
De cand ma stiu am fost avida dupa experiente. Am avut o curiozitate in a face cunostinta cu viata. Cu tot ce imi putea ea oferi.
Simteam ca locul meu nu e intr-o certitudine banala. Intr-o facultate mediocra si o viata aranjata de parinti. In excursii bine stabilite cu un an inainte. Intr-o viata anticipata.
Si viata mi-a daruit, in schimb, experiente. Experientele pe care le-am cerut. Suferinta o data cu ele. Greutati. Incertitudine. Dar si emotie, fericire, implinire, credinta si putere.
Si nu imi pare rau de nimic.
Imi aduc aminte cand am inceput sa ma plimb singura cu masina. Cand ascultam o melodie la nesfarsit si conduceam. Singura. Cand ma simteam puternica pentru ca stiu ce vreau, pentru ca stiu pentru ce lupt. Cand credeam ca visele se pot implini in pofida spuselor tuturor.
Apoi am cazut. Si am tot cazut. Si m-am ridicat. Si iar am cazut. Si mi-am pus atat de multe semne de intrebare. Si am crezut ca am gresit. Si ca platesc pentru greseala mea. Si ca visele nu se implinesc nicicum.
Dar.. cred ca totusi viata se intampla atunci cand te astepti mai putin. Asa sa fie, oare?
Adio! Si sa ne revedem curand!
Ascult sunete de chitara. Respir usurata. S-a terminat. In sfarsit, s-a terminat.
Simt ca redevin ceea ce am fost si ceea ce imi doresc sa fiu.
De obicei, cand inchei un capitol incep sa-mi aduc aminte de momentele frumoase si simt o usoara melancolie. Nu si acum. Acum nici macar nu pot sa zic ca ma bucur. Ma simt doar usurata si imi vine sa fug mancand pamantul.
Daca imi pare rau? Nu. Caci fara acest capitol nu puteam trece la urmatorul. A fost un rau necesar. A fost o experienta. A fost rabdare si multa umilinta.
Cred ca fiecare experienta din viata ne ajuta cumva. Daca stim cum sa o privim. Si cum sa o intelegem.
Cred ca viata incepe dincolo de comfortul sigurantei. Dincolo de temeri si de frici. Dincolo de propriile noastre piedici.
Cred ca nimic din ce e frumos nu poate fi realizat fara efort... Dar poate ca altfel nu ar avea niciun farmec.. nu?
De cand ma stiu am fost avida dupa experiente. Am avut o curiozitate in a face cunostinta cu viata. Cu tot ce imi putea ea oferi.
Simteam ca locul meu nu e intr-o certitudine banala. Intr-o facultate mediocra si o viata aranjata de parinti. In excursii bine stabilite cu un an inainte. Intr-o viata anticipata.
Si viata mi-a daruit, in schimb, experiente. Experientele pe care le-am cerut. Suferinta o data cu ele. Greutati. Incertitudine. Dar si emotie, fericire, implinire, credinta si putere.
Si nu imi pare rau de nimic.
Imi aduc aminte cand am inceput sa ma plimb singura cu masina. Cand ascultam o melodie la nesfarsit si conduceam. Singura. Cand ma simteam puternica pentru ca stiu ce vreau, pentru ca stiu pentru ce lupt. Cand credeam ca visele se pot implini in pofida spuselor tuturor.
Apoi am cazut. Si am tot cazut. Si m-am ridicat. Si iar am cazut. Si mi-am pus atat de multe semne de intrebare. Si am crezut ca am gresit. Si ca platesc pentru greseala mea. Si ca visele nu se implinesc nicicum.
Dar.. cred ca totusi viata se intampla atunci cand te astepti mai putin. Asa sa fie, oare?
Adio! Si sa ne revedem curand!
 |
| de cand am facut cunostinta cu Himalaya... chiar si de la departare. |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)