marți, 19 ianuarie 2016

19.01.2016

Punct. Si de la capat.

Ascult sunete de chitara. Respir usurata. S-a terminat. In sfarsit, s-a terminat.
Simt ca redevin ceea ce am fost si ceea ce imi doresc sa fiu.

De obicei, cand inchei un capitol incep sa-mi aduc aminte de momentele frumoase si simt o usoara melancolie. Nu si acum. Acum nici macar nu pot sa zic ca ma bucur. Ma simt doar usurata si imi vine sa fug mancand pamantul.

Daca imi pare rau? Nu. Caci fara acest capitol nu puteam trece la urmatorul. A fost un rau necesar. A fost o experienta. A fost rabdare si multa umilinta.

Cred ca fiecare experienta din viata ne ajuta cumva. Daca stim cum sa o privim. Si cum sa o intelegem.
Cred ca viata incepe dincolo de comfortul sigurantei. Dincolo de temeri si de frici. Dincolo de propriile noastre piedici.
Cred ca nimic din ce e frumos nu poate fi realizat fara efort... Dar poate ca altfel nu ar avea niciun farmec.. nu?

De cand ma stiu am fost avida dupa experiente. Am avut o curiozitate in a face cunostinta cu viata. Cu tot ce imi putea ea oferi.
Simteam ca locul meu nu e intr-o certitudine banala. Intr-o facultate mediocra si o viata aranjata de parinti. In excursii bine stabilite cu un an inainte. Intr-o viata anticipata.
Si viata mi-a daruit, in schimb, experiente. Experientele pe care le-am cerut. Suferinta o data cu ele. Greutati. Incertitudine. Dar si emotie, fericire, implinire, credinta si putere.
Si nu imi pare rau de nimic.

Imi aduc aminte cand am inceput sa ma plimb singura cu masina. Cand ascultam o melodie la nesfarsit si conduceam. Singura. Cand ma simteam puternica pentru ca stiu ce vreau, pentru ca stiu pentru ce lupt. Cand credeam ca visele se pot implini in pofida spuselor tuturor.
Apoi am cazut. Si am tot cazut. Si m-am ridicat. Si iar am cazut. Si mi-am pus atat de multe semne de intrebare. Si am crezut ca am gresit. Si ca platesc pentru greseala mea. Si ca visele nu se implinesc nicicum.
Dar.. cred ca totusi viata se intampla atunci cand te astepti mai putin. Asa sa fie, oare?

Adio! Si sa ne revedem curand!
de cand am facut cunostinta cu Himalaya... chiar si de la departare.

Niciun comentariu: