A venit in sfarsit si ziua asta.
Am parasit acel Dubai pe care nu-l mai suportam. Dar o parte
din mine a ramas acolo , cu Ionut. Voi parasi Dubaiul definitiv , atunci cand
el va fi langa mine.
Am plecat din nou cu viata intr-o valiza, intr-o lume noua
si cu aceleasi aspiratii.
Am fluturi in stomac la auzul fiecarui motor cu turbina, la
vazul fiecarui avion, la gandul ca pot fi in sfarsit, acolo.
Sunt entuziasmata si nostalgica in acelasi timp. Mi-e si
frica.
O sa fie, probabil, cea mai grea perioada de cand am inceput
sa zbor. O sa fie mult. O sa fie totul intr-un timp atat de scurt. Dar o sa fie
un 737 la capatul ei.
Vad luminita de la capatul tunelului. Sper.
Sper din suflet ca totul sa se aranjeze asa cum e mai bine.
In rest, pot sa dau tot ce tine de mine.
Ajuta-ma, Doamne! Cu lumina.
atunci, acolo, in acea marina superficiala si incadrata de ceata era el, Ionutul meu...
atunci, acolo, in acea marina superficiala si incadrata de ceata era el, Ionutul meu...
