16.11.2009

Incerc sa-mi dau seama daca uneori suntem receptivi la schimbari doar pentru ca nu suntem multumiti cu prezentul nostru, din curiozitatea de a incerca alte lucruri sau din pura coincidenta. In acelasi timp sunt oameni carora le este frica de schimbari , le este frica sa iasa din carapacea prezentului si sa se aventureze pe cararile viitorului. Incerc sa inteleg de unde provine aceasta frica. Pentru ca sunt multumiti cu prezentul lor si nu ar vrea sa-l schimbe ? Pentru ca le este pur si simplu frica de inadaptare ?
Oare exista viitor ? Exista viitor prestabilit ? Mi-ar placea sa cred ca suntem mai mult decat niste simpli spectatori ale propriilor noastre vieti.
Intr-o lume in care viitorul este prestabilit , Binele si Raul nu exista , alegerile sunt deja facute or eu refuz sa cred asta. Cred in posibilitatea existentei unor potentiale drumuri , insa materializarea lor sa se poata face doar la libera noastra alegere. Vreau sa cred ca suntem responsabili pentru viitorul nostru, ca sunt responsabila de viitorul meu.



Am terminat carticica pe care a uitat-o Catrina la mine. Postez o parte in care mi-am identificat niste concepte.

" 19 Aprilie 1905

E o dimineata rece de noiembrie , a cazut prima zapada . Un barbat intr-o haina lunga de piele sta la balconul lui de la etajul 4, pe Kramgasse,trecandu-si privirea peste fantana Zahringer si peste strada alba de jos. Spre rasarit , poate vedea turla fragila a catedralei Sfantul Vincent , spre apus , acoperisul curbat al Zytgloggenturm.Dar barbatul nu se uita nici spre rasarit , nici spre apus. Jos a zarit o palarie rosie uitata in zapada; se gandeste . Sa mearga la femeie din Fribourg ? Mainile sale ating balustrada de metal, se relaxeaza , apoi o strang din nou. Sa o vizitete ? Sa o viziteze ?
Se hotaraste sa nu o viziteze. E prea autoritara si prea rationala , i-ar putea face viata mizerabila. Poate ca el nici nu inseamna mare lucru pentr ea. Se hotaraste asadar sa n-o mai vada . Compania barbatilor pare preferabila. Munceste greu la farmacie unde nici nu o baga de seama pe directoarea adjuncta. Merge la braseria de pe Kochergasse, seara , cu prietenii, la o bere . Invata sa faca fondue. Apoi peste trei ani va intalni o alta femeie intr-un magazin de imbracaminte din Neuchatel. E frumoasa , face dragoste incet , luni de zile.Dupa un an vine sa traiasca alaturi de el la Berna. Traiesc linistiti , se plimba impreuna pe malul raului Aare , isi tin companie , imbatranesc fericiti.
Intr-o alta lume , omul cu haina de piele lunga se hotaraste sa o revada pe femeia din Fribourg. Nu o cunoaste prea bine , ar putea fi autoritara , miscarile parca i-ar fi volatile, dar cat de minunate sunt felul in care i se catifeleaza pielea atunci zambeste , rasul ei , istetimea cu care foloseste vorbele. Da , trebuie sa o revada! Merge la Fribourg, sta alaturi de ea pe canapea , simte cum ii bate inima , devine neputincios la vederea bratelor ei alba .Fac dragoste, zgomotos si pasional . Ea il convinge sa se mute la Fribourg. El isi lasa slujba din Berna si incepe lucrul la Oficiul postal din Fribourg. Dragostea pentru ea il mistuie . In fiecare zi , vine acasa la pranz, iau masa , se cearta , ea se plange ca ii trebuie mai multi bani, el o implora , ia arunca in el cu cesti , iar fac dragoste, el se intoarce la Oficiul postal. Ea il ameninta ca va pleca , dar nu pleaca. El traieste pentru ea , este fericit de chinul lui.
Intr-o a treia lume , el se decide ca trebuie sa o revada. Nu o cunoaste prea bine , ar putea fi autoritara , miscarile parca i-ar fi volatile, dar cum i se catifeleaza pielea atunci cand zambeste,rasul ei , istetimea cu care foloseste vorbele ! Trebuie sa o revada . Se duce la Fribourg , se intalnesc la usa, iau un ceai la masa ei din bucatarie. Vorbesc despre munca ei la biblioteca, despre serviciul lui la farmacie. Dupa o ora ea se scuza ca trebuie sa plece pentru a-si ajuta o prietena, isi ia ramas bun de la el , isi dau mana. El se intoarce cei 30 de km pana la Berna , se simte gol in timp ce trenul il duce acasa, se indreapta spre apartamentul sau de la etajul 4 de pe Kramgasse, sta in balcon privind palariuta rosie uitata in zapada.
Aceste trei inlantuiri de evenimente se petrec intr-adevar simultan. Caci , in aceasta lume timpul are trei dimensiuni, asemeni spatiului. Tot asa cum un obiect se poate misca in trei directii perpendiculare , orizontala , verticala si longitudinala , un obiect poate lua parte la trei timpuri viitoare perpendiculare. Fiecare viitor se misca intr-o directie diferita a timpului. Fiecare viitor este real.In fiecare punct al unei decizii , daca sa vizitezi o femeie la Fribourg , sau sa cumperi o haina noua , lumea se frange in trei lumi , fiecare cu aceiasi oameni, dar cu sorti diferite pentru acei oameni. In timp , exista o infinitate de lumi.
Unii lamuresc deciziile , afirmand ca se vor intampla toate deciziile posibile . Intr-o astfel de lume , cum ar putea fi cineva raspunzator de deciziile sale?
Altii afirma ca fiecare decizie trebuie gandita si respectata , ca fara fermitate ar fi haos. Asemenea oameni sunt multumiti sa traiasca in lumi contradictorii atata timp cat stiu ratiunea fiecareia . "

13.11.2009

" caci in aceasta lume timpul curge , dar putine se intampla. Dupa cum putine se intampla de la an la an , putine se intampla de la luna la luna , de la zi la zi. Daca timpul si curgerea evenimentelor sunt aceleasi , atunci timpul abia se misca . Daca timpul si evenimentele nu sunt aceleasi , atunci oamenii sunt cei care abia se misca. Daca cineva nu are ambitii in aceasta lume , sufera inconstient. Daca cineva are ambitii , sufera constient , dar foarte incet ".

Alan Lightman - Visele lui Einstein.


Oare este posibil ca flash-urile pe care le avem cateodata , asa numitele deja-vu-uri sa fie strict legate de imaginatia noastra? Este posibil ca atunci cand citim o carte si ne transpunem in acel timp si acea dimensiune din cartea respectiva , sa ne imaginam atat de intens scena respectiva incat la vederea unor franturi / obiecte / persoane/ peisaje / mirosuri din viata reala , sa avem impresia ca le-am mai vazut odata ?
Sau poate sunt ramasite de vise pe care nu ni le mai amintim?
In ultima perioada , ultimele luni mai exact am avut fel si fel de flash-uri de acest gen care , pentru o fractiune de secunda , imi dadeau impresia ca sunt in cu totul alt loc...

11.11.2009

astazi a fost o zi splendida de toamna . culori calde , frunze aurii si rosii si un soare bland. am fost cu adina in herastrau sa alergam . vorba vine . am discutat despre vreme , despre ce ne ingrijoareaza , am ras , ne-am plimbat . de alergat , mai putin. am realizat anumite lucruri. trebuie sa invat sa fiu mai buna , trebuie sa-i respect pe ceilalti pentru a putea avea pretentia sa fiu eu respectata. trebuie sa fiu demna . trebuie sa-mi asum greselile pe care le fac . si trebuie sa-mi iau un timp de gandire.
si-a uitat catrina o carte la mine. visele lui einstein. am inceput ieri sa o citesc .
am vazut astazi la cineva pe messenger un status interesant , motiv pentru care am dat un search pe google si mi-a aparut un citat de Samuel Beckett : "Ever tried. Ever failed . No matter. Try again . Fail again . Fail better."
poate ca in final despre asta e vorba . indiferent de final , sa gresim perfect.

8.11.2009

dat fiind faptul ca de aproape 2 ani toate specimenele remarcabile de nerusinare isi fac aparitia pe banda rulanta , astazi 8 noiembrie 2009 , am decis ca este mai bine sa nu mai ies cu nici un barbat pana cand nu imi pun in ordine anumite ganduri