cu 4 ani in urma pe vremea asta zburam pentru prima oara in simpla comanda cu planorul.. eram fericita , si tot ce visam era sa zbor...
stateam si ma gandeam , la momentele de rascruce din viata mea , in care o simpla decizie imi putea schimba cursul vietii. si probabil mi l-a schimbat; stateam si ma gandeam la cum ar fi aratat viata mea daca nu ar fi existat incurcatura de la examenul de capacitate, daca m-as fi transferat la un profil real in liceu , daca nu m-as fi inscris la cursurile de planorism, daca as fi renuntat dupa esecul examenului psihologic, daca nu as fi plecat in cehia...
nu vreau sa regret nimic din ce am facut si nu ar fi trebuit sa fac ... sau din ce as fi putut sa fac si nu am facut. " iadul este amintirea , fara puterea de a mai schimba ceva" ( - mi-a venit in minte aceasta piesa de teatru , pe care as vrea sa o vizionez )
imi pare rau ca nu sunt frumoasa , dotata cu vre-un IQ peste medie , ca nu ma pot razbuna , ca nu sunt javra , nesimtita si egoista si ca simt uneori nevoia sa imi fie recunoscute putinele merite pe care le am . Imi pare rau ca nu ma incadrez in peisajul bucurestean , ca nu ma incadrez in peisajul botosanean si ca nu imi gasesc locul..
Imi doresc stabilitate , imi doresc liniste sufleteasca, imi doresc sa fiu inconjurata de oameni care ma iubesc si pe care ii iubesc , imi doresc sa ma simt frumoasa , imi doresc sa zbor , imi doresc sa iubesc si sa fiu iubita.. sa fiu fericita .
Dar oare toate aceste lucruri vor fi posibile ?!
Dar daca ceea ce caut eu se afla langa mine , si eu nu stiu sa le primesc in viata mea ??
