las cateva poze pe care le voi posta doar aici. poate peste ani voi vrea sa vad cum aratam acum. pentru ca din pacate sau din fericire, asta e ziua in care sunt cea mai tanara din tot restul vietii mele. 

fara machiaj, cu dintii strambi, zambind sau nu, cu parul ud si cu riduri. dar pana la urma asta sunt eu si trebuie sa ma accept asa cum sunt. pentru ca nu am de ales. daca nu o fac, va fi mai rau. 

nu putem sa alegem cum sa ne nastem, unde sa ne nastem sau daca sa ne nastem. dar cred ca putem alege ce vrem sa facem cu vietile noastre apoi. am atat de multe ganduri care ma acapareaza. ma simt vinovata si confuza, ma simt norocoasa, ma simt urata dar totusi frumoasa pentru ce puteam fi. ma simt handicapata dar totusi puternica. ma simt proasta dar totusi putin desteapta incat sa imi dau seama de asta si sa incerc sa fac ceva in sensul asta ( sper eu.. ).  ma simt ancorata in niste valori pe care am reusit sa mi le construiesc cat de cat. dar ma simt si speriata pentru ca nu vreau sa ajung ca mama. ma simt norocoasa ca am avut libertate cand cresteam dar ma simt si ghinionista ca am crescut cu o influenta de a vedea lucrurile negative. 

vreau sa fiu un om demn si bun. vreau sa cresc. vreau sa ma multumesc cu putin, pentru ca putinul nu imi va lipsi niciodata.   

dar totusi, desi drumul e lung, cred ca am reusit sa devin un om cat de cat ok. cred ca am reusit sa imi construiesc niste valori de care sa tin si care sa ma ancoreze. cred ca am reusit sa ma accept asa cum sunt, desi mai am de lucrat aici. cred ca am reusit sa ma las inspirata de lucrurile bune pe care le-am vazut la fiecare: la bunici, la tata, la tatal ralucai, chiar si la mama. si mai ales la ionut. cred ca am reusit sa comunic relativ ok, avand in vedere exemplul de la parinti. cred ca am reusit sa ies din bula in care eram. cred ca am reusit cat de cat sa invat din toate experientele negative pe care le-am avut: cu raluca, cu andreea, cu ioana, cu catrina, cu toti tipii de care a m dat inainte de ionut. cred ca am invatat sa pun lucrurile in perspectiva, datorita experientelor astora. cred ca am devenit un om cat de cat echilibrat, cu valori si cu ratiune, in pofida a ce potential aveam. cred ca, in felul meu, ar trebui sa fiu mandra de mine. de putinul pe care l-am dobandit... 

si mai cred ca daca imi doresc cu adevarat, voi reusi sa ma dezvolt si sa cresc atata timp cat voi trai. iar pe langa asta cred ca voi reusi sa explorez toata lumea si sa invat din ea. cred ca voi avea varsta pe care imi doresc sa o am. cred ca voi avea grija de mine ( si de ionut :) ) astfel incat sa nu fiu batrana atunci cand voi fi batrana. stiu ca suna stupid, dar asta cred eu. cred ca voi reusi sa fac un adapost de animale si cred ca ma voi hrani din asta. cred ca vom lua un camion de camping si asta vom face la pensie. cred ca voi mai avea momente grele dar ca voi trece peste ele. cred ca imi va fi greu dar imi voi zice ca va fi bine si voi trece peste. 

cred ca e important sa crezi.  

 

 

09.09.2026

Am avut o vara super aglomerata si ma simt obosita. Am fost luata din standby ptr un duty foarte lung cu un sector, care initial m-a frustrat. Am stat prin aeroporturi toata ziua si nu a fost cel mai relaxant. Si intr-un final ma regasesc in zborul inapoi spre casa, inconjurata de niste oameni cel putin dubiosi. 
Si ma uit la culoar, la cat de lung e dintr-un capat in altul. Ma uit la faptul ca sunt in uniforma. Imi amintesc de cand nu reuseam sa termin scoala, de cand eram cabin crew si imi pierdeam speranta si apoi de primele zboruri la Ryanair ca si cadet, cand imi era frica ca o sa pic. Imi amintesc de zborul spre Budapesta de dupa primul zbor care a fost de ziua mea, cand imi venea sa plang de fericire: Si ma simt recunoscatoare si privilegiata ca sunt aici. 

Multi oameni isi doresc mai multi bani, mai multa popularitate, mai multe lucruri.
Eu imi doresc sa fiu recunoscatoare toata viata pentru ce am. Sa invat sa apreciez lucrurile bune din orice si sa gasesc solutii pentru celalalte. 
E un privilegiu atat de mare sa fii obosit de ceva la care ai visat atata timp. 

 

 

04.09.2026

 Cred ca e extrem de important sa ai momente de singuratate in care sa reflectezi la cine esti, ce vrei, la lumea din jurul tau, la atitudinea ta vis a vis de ce se se intampla. Momente in care sa incerci sa lucrezi la stima de sine si sa fii extrem de sincer cu tine. Momente in care sa te accepti asa cum esti si sa incerci sa te gandesti cum ai putea sa schimbi ceea ce nu vrei sa fii. Momente in care poate sa iti pui la indoiala propriile credinte si sa accepti ca poate gresesti. Momente in care sa te gandesti la viitor, la cum te vezi in el si la ce vrei sa faci tu cu tine. Si nu in ultimul rand momente in care sa absorbi lucrurile si starile mai putin placute. Sa nu fugi de tine si de ele. Sa ai curajul sa te scufunzi in ceea ce iti provoaca discomfort sau teama. 

Am fost suficient de norocoasa sa am multe momente cu mine la o varsta la care nu imi doream neaparat dar la care era imperios necesar sa le am. Am fost suficient de norocoasa sa am "ghinion" atunci cand aveam cea mai mare nevoie de el. Am fost suficient de norocoasa sa urc pe munte atunci cand incepeam sa ma formez, la 13-14 ani, si sa retin ca nu trebuie sa ma dau batuta. 

Desi nu arat neaparat, sunt destul de multumita de mine si de cum am ajuns. Desi mi-as fi dorit sa fiu poate frumoasa ( probabil in urma presiunilor societatii ), realizez ca frumusetea ar fi venit la pachet cu alte lucruri si nu as fi devenit ce sunt acum. Ma simt implinita pentru ca incerc sa imi gasesc scopul si chemarea in lucruri mici si profunde. Ma simt implinita pentru ca sunt curioasa si imi doresc sa invat lucruri noi. Ma simt implinita pentru ca sunt eu si cred in adevarul meu. Ma simt implinita pentru ca am puterea sa depun efort pentru a face lucruri. Ma simt implinita pentru ca sunt dispusa sa ies din zona de comfort. Ma simt implinita pentru ca sunt dispusa sa invat sa fiu altfel, cateodata. Ma simt implinita pentru ca incerc sa nu iau lucrurile de-a gata si pentru ca incerc sa le apreciez. Ma simt implinita pentru ca incerc sa privesc experientele negative ca pe un feedback. Si nu in ultimul rand ma simt implinita pentru ca atunci cand imi displace ceva, incerc sa ma gandesc cum ar fi viata fara acel lucru. 

Sper sa raman la fel de curioasa si sa cresc si in continuare. Si sper sa devin un om mai bun. Asta e ceea ce imi doresc.  

 

 

3.09.2026

 E asa ciudat ca mereu imi vin o gramada de idei dar de fiecare data cand incerc sa scriu ceva parca mi se reseteaza creierul.

Aveam nevoie de o perioada eu cu mine. De introspectie. De reflectie. De a nu face nimic si de a observa lucrurile mici. Cum ar fi apusul asta la care ma uit acum. 

Discutia cu tata m-a bulversat. E un amestec de lucruri pe care nu le stiam, de lucruri pe care nu imi doream neaparat sa le stiu, de dezamagire si mai ales un puternic sentiment de nedreptate. 

Nu inteleg cum oamenii pot fi spalati pe creier cu atata ura. Pur si simplu as vrea sa aflu raspunsuri despre cum de-a lungul istoriei au putut fi oamenii manipulati asa si cum s-a ajuns la atatea atrocitati. 

  

08.04.2026

Imi trebuie o pauza de la ganduri o perioada. Nu stiu ce s-a intmplat cu mine, insa am o stare de nemultumire, anxietate si sentimente contradictorii. 

Trebuie sa redescopar bucuria lucrurilor mici. Trebuie sa redescopar bucuria lucrurilor mari. Si trebuie sa nu las lucrurile pe care nu le pot controla sa ma afecteze. 

Insa, pe fond de multa oboseala si nesomn, e greu uneori. 

Stau la bordul unui avion si ma uit la o parte din Alpi, ce privilegiu. 

Si ce privilegiu sa imi indeplinesc acest vis. 

De ce oare las schimbarea rosterului sa imi ia aceasta bucurie? 

De ce ma irita atat de tare aceasta schimbare? 

De ce nu pot sa o accept? 

Cred ca pentru ca simt ca nu am niciun control asupra situatiei si pentru ca simt ca ar fi putut fi evitata. Cred ca, daca se datora unei conjuncturi similare Covidului, as fi acceptat mai usor, stiind ca nu e nimeni direct vinovat de situatie. 

Dar chiar si asa, tot nu schimba datele problemei si tot nu am niciun control. 

Apoi, ma irita atat de tare ptr ca nu am nicio optiune in contextul dat. Si nici nu cred ca e bine sa fac o schimbare in conditiile astea. 

Si nu in ultimul rand, ma framanta situatia globala, situatia economica, toate stirile negative si faptul ca nici la Ionut nu e vreo stabilitate. 

Dar trebuie sa ma concentrez pe toate lucrurile bune din viata mea, pentru ca sunt o gramada. Si am ceea ce conteaza. 

Am un om langa mine pe care il iubesc si care ma iubeste si ma face sa ma simt frumoasa chiar daca nu sunt.

Am un vis implinit si unul din cele mai frumoase joburi din lume. 

Sunt sanatoasa si cei din jur sunt sanatosi.

Nu suntem intr-o zona de razboi. 

Avem securitate. 

Si putem sa ne bucuram de lucruri mici. 

Trebuie doar sa vrem. 

Trebuie doar sa vreau. 

Asta e ceva ce tine de mine. 

 

Cateva momente raw de "stop and stare": 

  

 

 

 

25.03.2026

e dragut sa fiu singura cateodata. sa am timp sa reflectez. sa ascult muzica. sa scriu. 

e o perioada mai ciudata. dar incerc sa ma gandesc cat de norocoasa sunt totusi. pentru ca am gasit un om minunat si ptr ca si el m-a gasit pe mine. pentru ca mi-am indeplinit visul. pentru ca sunt intr-o companie sigura si care mi-a dat cel mai bun start in cariera. pentru ca sunt acasa. pentru ca am pasiuni. pentru ca reusesc sa ma bucur de lucruri care nu costa. pentru ca incerc sa vad sensul vietii in lucruri mici. pentru toate experientele prin care am trecut si care m-au facut sa fiu recunoscatoare pentru tot ce am. pentru ca am o identitate si niste idealuri de la care nu ma abat. pentru ca am curiozitati. pentru ca vreau mereu sa invat si sa ma dezvolt. pentru ca incerc sa fiu constienta de defectele mele. pentru ca nu mai accept sa ma calc in picioare pentru a fi acceptata de altii. pentru ca sunt mai puternica decat cred. 

o sa fie bine pentru ca o sa gasim solutii la tot ce se va intampla si o sa privim orice dezavantaj ca pe o oportunitate. 

 

01.02.2026

 atunci cand te enerveaza un lucru, intreaba-te, pentru o clipa, cum ar fi daca lucrul acela nu ar mai exista?