Imi trebuie o pauza de la ganduri o perioada. Nu stiu ce s-a intmplat cu mine, insa am o stare de nemultumire, anxietate si sentimente contradictorii.
Trebuie sa redescopar bucuria lucrurilor mici. Trebuie sa redescopar bucuria lucrurilor mari. Si trebuie sa nu las lucrurile pe care nu le pot controla sa ma afecteze.
Insa, pe fond de multa oboseala si nesomn, e greu uneori.
Stau la bordul unui avion si ma uit la o parte din Alpi, ce privilegiu.
Si ce privilegiu sa imi indeplinesc acest vis.
De ce oare las schimbarea rosterului sa imi ia aceasta bucurie?
De ce ma irita atat de tare aceasta schimbare?
De ce nu pot sa o accept?
Cred ca pentru ca simt ca nu am niciun control asupra situatiei si pentru ca simt ca ar fi putut fi evitata. Cred ca, daca se datora unei conjuncturi similare Covidului, as fi acceptat mai usor, stiind ca nu e nimeni direct vinovat de situatie.
Dar chiar si asa, tot nu schimba datele problemei si tot nu am niciun control.
Apoi, ma irita atat de tare ptr ca nu am nicio optiune in contextul dat. Si nici nu cred ca e bine sa fac o schimbare in conditiile astea.
Si nu in ultimul rand, ma framanta situatia globala, situatia economica, toate stirile negative si faptul ca nici la Ionut nu e vreo stabilitate.
Dar trebuie sa ma concentrez pe toate lucrurile bune din viata mea, pentru ca sunt o gramada. Si am ceea ce conteaza.
Am un om langa mine pe care il iubesc si care ma iubeste si ma face sa ma simt frumoasa chiar daca nu sunt.
Am un vis implinit si unul din cele mai frumoase joburi din lume.
Sunt sanatoasa si cei din jur sunt sanatosi.
Nu suntem intr-o zona de razboi.
Avem securitate.
Si putem sa ne bucuram de lucruri mici.
Trebuie doar sa vrem.
Trebuie doar sa vreau.
Asta e ceva ce tine de mine.
Cateva momente raw de "stop and stare":
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu