Pare ca e un nou inceput. Sau un vechi inceput. Parca nu imi vine sa cred ca sunt acasa. Insa la zbor am inceput sa am sentimentul ca si peretii au urechi. Cred ca oamenii sunt meschini si rai. Invidiosi. Prefacuti. Nu stiu pe cine sa cred. Probabil ca pe nimeni. Probabil ca trebuie doar sa imi vad de viata, sa fiu standard, sa invat, sa nu imi pierd increderea in mine, sa invat sa nu ma las demoralizata. Cred ca e doar o lectie pe care trebuie sa o invat. Sau, cel putin, asa as vrea sa o privesc.
Mi s-a parut dragut ce mi-a spus prietenul lui Daniel: “ you deserve it because you worked hard”
Nu stiu daca merit. Ma simt impostoare inca. Sper sa imi treaca. Dar de muncit, am muncit. Am facut sacrificii. Poate ca merit, in felul meu. Sper.
