29.12.2014

Simt ca, de cand zbor,  migrez printre anotimpuri. De la vara, la iarna, la toamna...
Daca e un singur lucru care sa ma fascineze, e acela ca pot fi in atatea locuri intr-un timp atat de scurt. Cateodata nici nu realizez ce mi se intampla.
Ieri am aterizat in Bruxelles. E iarna. E frig. Iar frigul asta imi aduce aminte de atat de multe lucruri. Imi trezeste atat de multe amintiri.
Imi aduc aminte cand eram mica si ma infofoleam ca sa ies din casa. Imi aduc aminte de cand mergeam la ski cu ai mei si cu parintii Ralucai. Imi aduc aminte de Austria. Imi aduc aminte de Brno.. de cand mergeam la zbor iarna.. iar aeroportul arata precum cel din Bruxelles.
Am iesit sa ma plimb pe strazi ieri. Era zarva sarbatorilor. Erau multe targuri si luminite de Craciun. Imi aduceam aminte de Innsbruck si de cand ma plimbam singura acolo. Apoi am ajuns in Grand Palace si o piateta mica si au inceput sa mi se contureze in minte momentele cu ai mei aici. Cred ca s-a intamplat acum 8 ani.. aproape..
Retraiam un sentiment de euforie.. in urma un 7 ani jumate, cand am fost in Belgia, cred ca a fost una din cele mai fericite perioade ale vietii mele.. Stiam ce vreau sa fac, aveam un tel, aveam o speranta. Inca nu stiam ce inseamna viata. Aveam posibilitatea sa ma plimb, cu ai mei, fara ai mei, ce conta ? Ma plimbam.. Aveam un colectiv, la liceu.. Aveam un prieten, pe Alex. Aveam luxul de a-mi cumpara cate ceva nou, cand vroiam. Aveau liniste ai mei.  Aveam cate putin din toate, dar cel mai important, aveam speranta si stiam ca am tot timpul din lume. Aveam doar 17 ani.

In 2 zile intram in 2015. Iar eu ma indrept spre 26. Oare ce se va intampla cu mine ?

14.12.2014

Toate marile religii ale lumii, te invata, sub o forma sau alta, sa fii bun. Unele iti arata mai mult decat altele cum sa faci asta. Altele dar iti sugereaza directia in care trebuie sa mergi.
In esenta, a fi bun, cred ca inseamna sa poti sa iti inlaturi toate sentimentele si gandurile negative. Sa nu fii invidios. Sa nu ravnesti la bunuri materiale. Sa nu faci rau nimanui. Sa ajuti. Sa fii multumit cu ce ai. Sa iubesti. Sa daruiesti.
Prin meditatie sau prin rugaciune, in numele lui Dumnezeu, al lui Buddha sau al lui Allah, scopul final este sa atingi bunatatea absoluta. Sau, cat de absoluta poate fi pentru fiintele umane. Iar asta inseamna fericirea.
Unii o numesc rai. Altii nirvana.
In viata asta sau dupa moarte. Sau, poate, intr-una din vietile viitoare, toate marile religii iti promit fericirea. Cu conditia sa fii bun.
Cand eram copil, mi se parea atat de usor sa fii bun. Dar de fapt, este poate, cel mai greu lucru. Sa fii bun cu adevarat. Sa iti depasesti conditia. Sa poti, in momentele in care simti ca toate visele ti s-au destramat, sa nu ii invidiezi pe altii; ba chiar, si mai mult, sa te bucuri pentru ei. Sa nu iti doresti bani sau bunuri materiale. Sa ii pui intotdeauna pe altii mai presus de tine. Sa nu lasi furia sa te acapareze. Sa reusesti sa vezi dincolo de suferinta si, atunci cand iti este cu adevarat greu, sa nu te inraiesti ci... sa ai capacitatea sa inveti din toate incercarile la care esti supus...

Someone asks, "Living in the jungle, aren't you afraid of tigers?"
The monk answers, "Sometimes, when the monks are walking in the jungle, they sense tigers following them. But since they hold the precept of no killing, they're not afraid and the tigers know they will not be harmed."

 

03.11.2014

Zboara sufletul in atatea locuri. In tacere si in amintire. In vise si.. nostalgie. Zboara si totul se pierde in fum. Si cu fiecare zbor parca.. indeparteaza tot mai mult de zbor. Zboara in uitare si in refulare. Zboara in azi si in maine. Si in ieri si vrea sa fuga de alaltaieri. 

Patru pereti si liniste de moarte. Picura doar apa de la dus. Nu pot s-o opresc. Lumina e difuza. Gandurile sunt multe. Nelinistea pluteste. 

Ma uit la piloti apoi intorc capul. Nu mai vreau sa ma gandesc ca as fi putut fi unul dintre ei. Pentru ca nu sunt. Si nici nu stiu daca voi fi vreodata. De fapt nu stiu daca vreau sa fiu chiar unul dintre ei. Dar stiu ca vreau sa prind aripi. Ma simt ca o gaina careia i s-au taiat varfurile penelor de la aripi ca sa nu mai poata sa zboare. Dar aripile exista. Dar gainile nu zboara ... 

24.09.2014

sunt in Moscova. si ploua si e frig. mi-e dor de scoala. mi-e dor de toamna. de toamna drumului spre scoala cand paseam pe frunze aramii si galbene. de cand credeam ca am toata viata inainte. si o aveam...

11.09.2014

un om care a fost capabil sa treaca peste suferinta, umilinta, depresie e capabil sa treaca peste orice. dar nimeni nu iti ridica vreo statuie pentru suferinta ta. oamenii iti ridica statuie pentru faptul de a fi fost omul potrivit la momentul potrivit. oamenii care, au facut ceva in viata - cum ar spune unii- sunt cei care conteaza. oamenii care, desi au avut capacitatea, dar nu au avut sansa, sunt neinsemnati.

o mie de intrebari. "cum ar fi fost daca? ", "cum ar fi fost fara primul zbor? ", "cum ar fi fost fara primul pas la aeroclub? ", "cum ar fi fost fara primul fior ? fara primul nor? ", "cum ar fi fost daca as fi dat la arhitectura? ", "cum ar fi fost daca as fi fost lasa care renunta la primul obstacol? ", "cum ar fi fost daca as fi fugit de suferinta? ", "cum ar fi fost daca nu mi-as fi ascultat inima si nu as fi luptat pentru visul meu? "

oricum nu mai conteaza. nimic.
sunt unde sunt. si trebuie sa gust din fiecare experienta de care am parte. sa iau ce e mai bun si sa fug. sa fug cat pot de tare. spre alta experienta. spre visul meu. care nu se va implini....

sunt puternica. intotdeauna am fost. lacrimile de pe obraji nu ma fac mai putin puternica. din contra, sunt acel avant care ma face sa imi adun puterile si sa o iau mai departe.
nu trebuie sa ma simt umilita. nu de oameni de nimic. pentru ca eu stiu de ce sunt capabila si nu am de ce sa fiu umilita. un om care a luptat toata viata pentru un vis nu trebuie sa se simta umilit.
trebuie sa trec peste fiecare frustrare. pentru ca nu e vina mea. eu mi-am facut partea mea.. frustrarile nu sunt bune la nimic.
ce nu ne omoara ne face mai puternici , nu ?

31.08.2014

 Imi vine sa plang atat de tare. Sa urlu. Sa zbier din toti rarunchii. Sa strig ca nu e corect. Imi vreau visele inapoi, sperantele, aspiratiile, sistemul meu de iluzii... Imi vreau libertatea inapoi. Libertatea de a pune intrebari, de a roti cuvintele in manej, de a visa si a crede ca visele se pot implini. Libertatea conditiei umane, libertatea de a dormi pe timp de noapte,  libertatea de a fi om mai presus de orice. Vreau sa fiu libera, dar nu ratata. Vreau sa fiu libera atat cat sa nu devina o liberate apasatoare. Nu vreau o libertate fortata...
Am invatat atat. Iar aspiratiile mele imi dadeau putere. M-am chinuit sa fac ceva si am ajuns o cenusareasa de care isi bat joc toti. O cenusareasa fara nici un drept, fara nicio valoare...
Stiu ca pot mai mult, dar ce conteaza ? Pe nimeni nu intereseaza asta...
Nu mai am casa. Singura casa in care ma simteam confortabil era casa aspiratiilor mele. In care zborul imi era acoperisul iar speranta imi era patul. Ma cuibaream acolo si ma incalzeam cu lupta pentru visul meu. Indiferent ca ploua cu insuccese sau ca viscolea cu probleme, iluzia ca intr-o buna zi voi ajunge acolo sus ma facea sa trec peste toate. Casa aceea nu mai e. Iar eu nu mai sunt eu.
Imi spun sa fiu rationala. In viata nu e totul roz. De fapt, niciodata. Dar.. Nici usor nu e sa admiti asta.
De ce toata lumea spune sa lupti pentru visele tale? De ce m-am lasat condusa de asta?!?
Cred ca cei mai fericiti sunt lasii. Si prostii. Fericirea nu e pentru cei puternici. Sau curajosi. Nu, nu e.

20.07.2014

Cand intunericul domnea in tot avionul, am intrat acolo, in lumina. In acea lumina care m-a vegheat timp de 10 ani...
Din cateva detalii am inteles ca tipa de pe locul din dreapta este de aceeasi varsta cu mine. Incepuse scoala de piloti in acelasi timp cu mine, in 2008...
Ma uitam la ea apoi ma uitam la mine. De ce ?
Eram atat de aproape de mansa si totusi un zid atat de gros, impenetrabil ma despartea de ea.
De ce unii sunt mai norocosi decat altii? Care sunt criteriile de prestabilire a norocului? De ce ea era la mansa unui A330 iar eu eram in coada lui, avida dupa lumina din fata ?
Se aude un sunet. Intra sefa de cabina si imi spune pe un ton transant ca timpul mi-a expirat. Trebuie sa ma intorc inapoi la intuneric si la frig, in spate.
Cu ce drept ?
Imi venea sa strig cat pot de tare ca mai merit macar cateva clipe aici, ca am invatat atat de mult pentru locul acela, ca am investit atat de multa energie si efort.. si speranta.. si aspiratie... Dar nu puteam. Totusi..
         Caii se impusca intotdeauna de doua ori, nu-i asa, Doamne? Cu lumina...

10.07.2014

sunt dezorientata. imi vin in cap tot felul de alternative. design, fotografie, orice. dar simt ca ma indepartez tot mai mult de ceea ce speram. si asta ma face sa nu mai fiu eu.
imi pierd identitatea. ceea ce ma defineste se stinge ca o lumanare. usor, usor...
imi iau avant de optimism. dar ma lovesc de barierele realitatii curand.
o gramada de iluzii, de sperante, de amintiri, de secvente, de emotii, de trairi, de senzatii. ma secera.
scurte si rapide.
imi vine sa plang..sa strig.. dar degeaba.
ce sa fac?
Doamne, ajuta-ma!

22.06.2014

cred ca cea mai mare nefericire este aceea de a cauta in continuu fericirea. de a nu te bucura de ce ai pentru ca vrei mai mult. de a uita sa te bucuri de lucrurile simple pentru ca iti doresti lucruri complicate.
stau in casa si imi astept cursa. nu, nu de pilot, ci de stewardesa...
imi vin in minte o gramada de ganduri, ma gandesc ca daca as fi pilot as fi mai fericita. probabil.. dar, oare nu cumva tanjim dupa ceea ce nu avem ?
desi nu sunt pilot si desi cateodata ma gandesc ca poate nu voi fi nicicodata...sunt fericita! si imi vine sa strig in gura mare cat de fericita sunt!!! si cat de norocoasa sunt ca iubesc si sunt iubita si ca pot sa simt toate lucrurile astea pentru un om cand toata toti din jurul tanjesc dupa asta. imi dau seama cat de norocoasa sunt in pofida tuturor ghinioanelor. si imi dau seama ca asta e privilegiul suprem. imi dau seama cat mi-am dorit sa gasesc pe cineva perfect, pe cineva care nici nu credeam ca exista iar Dumnezeu mi-a indeplinit dorinta.
cred ca fericirea este echilibrul intre a avea si a-ti dori,intre a stagna si a lupta, bucurandu-te in acelasi timp de ceea ce ai cu toata fiinta ta.

18.06.2014

mi-e dor de sentimentul acela cand eram mica si trebuia sa raspund la intrebarea " ce vrei sa te faci cand vei fi mare? " . raspunsul acela nu era doar un raspuns. aducea cu sine multa imaginatie, traire, emotie, speranta ... si mai ales sentimentul ca pot face orice? oare cand suntem tineri ne simtim invincibili doar pentru ca e singura varsta care ne permite asta?

12.06.2014

invat sa zambesc cand imi vine sa plang. invat valorile vietii. invat ca fericirea nu e tocmai ceea ce ne imaginam. fericirea poate fi o clipa, o secunda, o emotie.
ma simteam ca Cenusareasa care a urcat in caleasca printului. si asteptam sa vina printul sa ma salveze... zborul...
poate va veni intr-o zi si imi va oferi aripa lui. poate ca nu...
dar pana atunci poate ca  trebuie sa invat ceva din capitolul asta al vietii. poate ca asta e scopul...
oare ma voi gasi vreodata la locul potrivit, in momentul potrivit ? 

17.04.2014

3 zile. Dubai- Bucuresti- Botosani- Bucuresti-Istanbul- Abu Dhabi. lipsa de somn. parca sunt in transa.
asta este doar inceputul. ma intreb oare ce ma asteapta ? imbratiseaza-ma, Doamne!.. cu lumina..

8.04.2014

Starbucks. Jazz pe fundal. Atatia oameni in jur. Si totusi singura.
Am inceput o viata noua. Intr-o lume noua. Oare ce ma asteapta? Unde va duce trenul acesta ?

26.03.2014

Vreau sa ma bucur de fiecare clipa, de fiecare lucru, de fiecare moment de singuratate, de fiecare moment in 2, de fiecare experienta pe care mi-o da viata, de fiecare strop de ploaie , de fiecare raza de soare, de fiecare plimbare. Viata incepe in clipa in care incetezi sa iti doresti si incepi sa traiesti.
Da,imi doresc sa devin pilot...si poate ca Dumnezeu imi va indeplini intr-o zi visul. Dar poate ca, pana atunci, incearca sa ma invete rostul vietii, frumusetea vietii,frumusetea lucrurilor pe care le am..
Si am un sot minunat,chiar daca ne mai certam. Am niste parinti deosebiti,chiar daca nu sunt aici langa mine. Am cel mai tare bunic si o bunica care ma priveste de "acolo". Am un vis, chiar daca nu s-a implinit. Am cele mai frumoase amintiri si cel mai neasteptat prezent. Am ambitie, am putere, am dorinta, am entuziasm. Am atatea lucruri ! Iti multumesc, Doamne!

15.02.2014

" Un calugar spunea ca in lupta cu lumea , cu viata , cu nefericirea, cu pacatul... chiar si cu pacatul!- vine un moment cand trebuie sa poti sa te dai batut. Da-te batut! Fa o pauza! Nu te indarji , nu sta tot timpul inarmat pana in dinti si concentrat sa iesi victorios. Ceva s-ar putea sa nu iasa bine - nu-i un capat de tara! "

                                                                                                                                    Andrei Plesu

   Nu stiu daca e adevarat , dar poate ca merita incercat . Poate ca merita sa Il las pe Dumnezeu sa ia o decizie pentru mine . Indiferent care ar fi aceea ...

12.02.2012

   Emoție, zâmbet, plânset, frică, curaj, necunoscut, fluturi în stomac, ezitare, tranziție, imaginație, curiozitate, nou, vechi, dorință, schimbare, realizare. În mine se amestecă un soi de cocktail amețitor, din ăla care te îmbată din primele înghițituri, mai ales pe un psihic care nu a prea mâncat. 

   " Nu aduce ziua ce aduce ceasul " . Mi-a rămas în minte de când eram copil și ascultam povești înregistrate pe casete. Mi-au trebuit 24 de ani ca să înțeleg cu adevărat asta. 

    M-am căsătorit. Ieri. Vom pleca în Dubai peste doua săptămâni. Sper să am și eu job în Abu Dhabi sau unde o fi . Sper să fie bine. Probabil va fi greu . Probabil va fi o luptă. Dar ce vorbesc ? Viata însăși e o luptă. Viața începe dincolo de granița zonei noastre de comfort. Doamne ajută! 

   

24.01.2014

Suntem oameni , mai presus de toate , si avem nevoie de apreciere, de sustinere , de sansa . Avem nevoie de vise , de sperante , de factori motivationali . Avem nevoie de un sistem sanatos de valori.Avem nevoie de iluzii , cu care sa ne hranim . Dar ce se intampla cand acestea nu mai exista ?
Ce se intampla cand sistemul nostru de iluzii de prabuseste ?!?

Simt ca mi s-au furat iluziile , sperantele , identitatea . Simt ca nu ma mai identific cu nimic . Trebuie sa imi reprim ceea ce mi-am dorit mai mult . Trebuie sa ma rusinez de ceea ce m-a facut sa ma simt privilegiata . Trebuie sa imi inoculez ca visele nu se implinesc daca lupti pentru ele si ca succesul nu tine de perseverenta ci mai degraba de .. sansa, de a fi .. omul potrivit , la momentul potrivit . Dar , in definitiv , ce inseamna succesul ? Ce inseamna implinirea ? Ce inseamna fericirea ? Ce e bine ? Ce e corect ?

As vrea sa ma pot uita in oglinda si sa fiu sincera cu mine . As vrea sa pot fi un robotel , fara sperante si fara aspiratii , care nu percepe esecul . Care nu percepe nimic . Care nu stie ce inseamna frustrarea , refularea. Care nu crede in rodul muncii , corectitudinii si perseverentei . Dar nu pot. Si nu pot sa nu ma intreb ... ce caut eu in viata mea ?