Daca e un singur lucru care sa ma fascineze, e acela ca pot fi in atatea locuri intr-un timp atat de scurt. Cateodata nici nu realizez ce mi se intampla.
Ieri am aterizat in Bruxelles. E iarna. E frig. Iar frigul asta imi aduce aminte de atat de multe lucruri. Imi trezeste atat de multe amintiri.
Imi aduc aminte cand eram mica si ma infofoleam ca sa ies din casa. Imi aduc aminte de cand mergeam la ski cu ai mei si cu parintii Ralucai. Imi aduc aminte de Austria. Imi aduc aminte de Brno.. de cand mergeam la zbor iarna.. iar aeroportul arata precum cel din Bruxelles.
Am iesit sa ma plimb pe strazi ieri. Era zarva sarbatorilor. Erau multe targuri si luminite de Craciun. Imi aduceam aminte de Innsbruck si de cand ma plimbam singura acolo. Apoi am ajuns in Grand Palace si o piateta mica si au inceput sa mi se contureze in minte momentele cu ai mei aici. Cred ca s-a intamplat acum 8 ani.. aproape..
Retraiam un sentiment de euforie.. in urma un 7 ani jumate, cand am fost in Belgia, cred ca a fost una din cele mai fericite perioade ale vietii mele.. Stiam ce vreau sa fac, aveam un tel, aveam o speranta. Inca nu stiam ce inseamna viata. Aveam posibilitatea sa ma plimb, cu ai mei, fara ai mei, ce conta ? Ma plimbam.. Aveam un colectiv, la liceu.. Aveam un prieten, pe Alex. Aveam luxul de a-mi cumpara cate ceva nou, cand vroiam. Aveau liniste ai mei. Aveam cate putin din toate, dar cel mai important, aveam speranta si stiam ca am tot timpul din lume. Aveam doar 17 ani.
In 2 zile intram in 2015. Iar eu ma indrept spre 26. Oare ce se va intampla cu mine ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu