Am avut o vara super aglomerata si ma simt obosita. Am fost luata din standby ptr un duty foarte lung cu un sector, care initial m-a frustrat. Am stat prin aeroporturi toata ziua si nu a fost cel mai relaxant. Si intr-un final ma regasesc in zborul inapoi spre casa, inconjurata de niste oameni cel putin dubiosi.
Si ma uit la culoar, la cat de lung e dintr-un capat in altul. Ma uit la faptul ca sunt in uniforma. Imi amintesc de cand nu reuseam sa termin scoala, de cand eram cabin crew si imi pierdeam speranta si apoi de primele zboruri la Ryanair ca si cadet, cand imi era frica ca o sa pic. Imi amintesc de zborul spre Budapesta de dupa primul zbor care a fost de ziua mea, cand imi venea sa plang de fericire: Si ma simt recunoscatoare si privilegiata ca sunt aici.
Multi oameni isi doresc mai multi bani, mai multa popularitate, mai multe lucruri.
Eu imi doresc sa fiu recunoscatoare toata viata pentru ce am. Sa invat sa apreciez lucrurile bune din orice si sa gasesc solutii pentru celalalte.
E un privilegiu atat de mare sa fii obosit de ceva la care ai visat atata timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu