Cateodata am impresia ca visez. Ca nu sunt eu, de fapt. Ca nu merit nimic din ce mi se intampla.
Au trecut ultimele zile ca fulgerul. A plecat.. si a lasat o liniste in urma. Si mult dor.
Sunt iar eu cu mine. Si cu greselile mele puerile. Cu lipsa de coordonare.
Am tendinta sa dramatizez. Dar cred ca asa functionez eu. Ar trebui sa fiu mai fericita, dar cum as putea sa fiu fericita cand ma stiu asa incompetenta?
Sper doar ca va veni, incet, cu timpul... sper ca voi termina cu bine si ca lucrurile se vor aranja. Trebuie. Cumva. Candva. Caci nu as mai putea sa-mi doresc altceva...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu