"Mă aflu-n-tr-o pădure şi mă ascund sub maldăre de crengi. Stau liniştită, abia respir. Aud paşi, lemne trosnind. O mînă smulge coviltirul frunzos. Dau peste mine-acolo, înfricoşată. O, Doamne, ma descopăr. Mi-e groază. Şi-o mare fericire".
Simona Popescu
Trebuie sa ma redescopar. Nu sunt obisnuita cu fericirea. Si nici nu prea stiu cum sa reactionez.
Stau si ma uit in gol. Ma simt libera. Mi-e frica sa rad.
Am impresia ca fericirea e un glob de cristal foarte fragil. Ca e un balon de sapun.
Nu vreau sa-l ating, de teama ca se va sparge.
Tot am impresia ca orice liniste e linistea dinaintea furtunii.
Mania persecutiei, imi zic.
Un nou drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu