În viața reala cred ca e o alternanță permanentă, fără de care nu ar mai exista bucurii sau tristeți...
E Paștele. Din nou. În urmă cu ceva ani stăteam singură în Brno mâncând lapte cu cereale pe post de pască. Acum stau singură în Castle Donington mâncând pâine prăjită cu avocado pe post de pască. Diferența e că acum există cineva. Iar singurătatea e doar temporară. Diferența e ca am acumulat câteva experiențe în bagajul vieții de atunci care, vreau să cred că mă fac mai înțeleaptă.
Asemănarea e că sunt tot singură aici din cauza, sau, datorită aviației. Asemănarea e ca sunt tot stresată din cauza unui examen.
Iar asemănarea e că sunt tot eu. Cu aceleași vise. Aceleași aspirații. Aceleași principii. Cu alte experiențe în spate.
Sper doar ca, finalul să fie unul fericit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu