stau in hamac, sub cerul liber, cu sasha langa mine . e 02:22 si nu am somn cu toate ca maine trebuie sa ma trezesc de dimineata .cum e si normal ptr ora asta , imi trec prin minte o multime de ganduri. orgolii nedigerabile , lipsa acuta de imaginatie , un dram de clementa si libertate cat putem duce cu toata libertatea de a nu pune intrebari.
nu vreau nimic pentru ca vreau totul.si pentru ca vreau totul vreau sa nu doresc nimic.detest asteptarile de orice fel . detest liniile de comunicatie intre mine si celalalt pentru ca ma fac dependenta.
" oamenii sînt surprinzători şi niciodată nu obişnuiesc să facă ce ne-am aştepta noi să facă, bîntuie şi vieţuiesc după legi proprii şi greu de înţeles cu judecata noastră de oameni muritori iar noi sîntem veşnic uimiţi şi luaţi pe nepregătite de semenii noştri şi vina sau responsabilitatea ne oarecum aparţine, într-un fel sau altul "
" vreau doar un dram de clemenţă dinspre lumea invizibilă să mă mîngîie pe frunte atît cît să trec puntea fără să cîntăresc cît se poate cîştiga şi cît pierde dintr-o sferă cu asperităţi de dragul unui joc nevinovat pentru care sîntem atît de liberi cît putem duce cu toată libertatea de a nu pune întrebări de a nu roti cuvintele în manej de a fiinţa pînă la implozia spontană într-un registru mai înalt (ce nu omoară ne face mai puternici) dar...caii se împuşcă întotdeauna de două ori, nu-i aşa, Doamne? cu lumină "
am ajuns la o concluzie : barbatii sunt ca ceapa, daca dai jos invelisul iti vine sa plangi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu