Nu stiu daca toate deficientele noastre ca adulti se datoreaza experientelor din copilarie. Nu stiu daca femeile sunt, prin definitie, mai posesive decat barbatii. Nu stiu daca am dreptate. Cu ceva. Vreodata.
Nu stiu daca am dreptul la o lacrima. Si totusi ochii imi sunt umezi. Ma simt mai singura ca niciodata. Tot mai singura. Si imi simt sufletul ca un purice.
Iubesc zborul cu toata fiinta mea. Si sunt atat de recunoscatoare ca am ajuns intr-un loc in care oamenii nu ma mai arata cu degetul pentru greselile mele. Am ajuns intr-un loc in care oamenii cred in mine. Sau poate asa sunt instruiti sa faca. Dar cel putin m-au scos din grota in care intrasem.
Si cu toate astea, am lacrimi in ochi. Si ma apasa faptul ca stiu ca nu am dreptul asta.
Dar ma simt singura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu