astazi a fost o zi ca oricare alta . meditatii, multe ganduri si multe intrebari. daca ma gandesc prea mult incep sa ma sperii asa ca prefer sa nu ma gandesc prea mult. usor de zis ,greu de facut.
imi tot spun ca totul o sa se rezolve. am credinta ca totul o sa se rezolve. dumnezeu nu ne-a creat ca sa ne paraseasca . insa stau si ma intreb cu ce pret ? si mai ales , cine va plati acest pret ?
intotdeauna am crezut ca toata existenta noastra e ca un labirint , o alegere o determina pe alta dar in acelasi timp toate converg spre ce ne e scris fiecaruia. noi putem doar sa ne alegem drumul pe care sa mergem. voluntar sau involuntar. vreau sa cred ca asa trebuie sa fie. vreau sa cred ca toata situatia asta are un scop . trebuie sa aiba , nimic nu e zadarnic . am momente cand ma intreb ce va fi .. dar in acelasi timp nu vreau sa stiu. de ce sa nu recunosc , imi este frica sa stiu . dar imi este frica pentru ca nu vreau sa ma influenteze nimic in deciziile pe care le voi lua si pe care deja leam luat. sunt mult prea hotarata ca sa las semnelor de intrebare. vreau sa lupt , pot sa lupt si nu voi renunta.
am un vis . si de multe ori am spus ca sunt in stare sa renunt la aproape orice ptr lucrul asta. subliniez aproape. pe primul loc sunt parintii mei si sanatatea lor si sanatatea in general. insa toate celelalte lucruri sunt relative . banii vin si pleaca . lumea e trecatoare.
de ce nu depinde de mine lucrul asta ? de ce sunt atat de independenta tocmai de ceea ce depind cel mai mult ? vreau sa decolez doar , nu-mi pasa cum voi ateriza . sau daca voi mai ateriza. dar nu am aprobare de decolare ...
Doamne, aproba-mi decolarea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu