sa le numesc deja-vu` uri ? poate .. nu stiu care ar fi cuvantul cel mai potrivit..
m-a apucat un dor teribil de bunicii mei . de copilarie. de momentele petrecute alaturi de ei.
sunt intr-o cafenea foarte relaxanta dar care imi aminteste incredibil de mult de copilarie. un stil clasic , nuante calde de maro si bej . mult lemn si foarte multe foto portrete pe pereti. imi vine sa inchid ochii si sa-mi imaginez ca sunt doar un copil.. ca nu am nici o problema,..ca nu am nici o grija , si ca sunt alaturi de ei , de bunicii mei.
ma simt incredibil de calma si senina aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu