sâmbătă, 13 iunie 2009

13.06.2009

nu poti sa fortezi lucrurile. sau viata . sa le aranjezi dupa bunul tau plac si sa le comanzi sa se ordoneze ca un puzzle. nu poti sa transformi vidul in ceva si nimicul in tot.numai Dumnezeu poate.
nimic nu se intampla la comanda si totul se intampla cand te astepti mai putin. sau cand nu te astepti deloc . ceea ce trebuie sa se intample se va intampla oricum si ceea ce nu trebuie sa se intample nu se va intampla , orice am face noi...
degeaba ne amagim noi crezand ca putem schimba totul. se intampla cum Dumnezeu ne-a pregatit. suntem niste marionete care cred ca au puterea de a schimba lumea dar de fapt nu schimbam nimic, nu jucam decat niste roluri in teatrul vietii . in care regizorul e Dumnezeu.
de ce am emotii cand vorbesc de alx ? de ce trebuie sa am emotii pentru un om care se afla in celalalt capat al globului si in plus pe care nu l-am vazut de 4 ani ?
si de ce nu pot sa simt nimic pentru nimeni ? de ce am devenit stana de piatra ? vreau sa ma indragostesc , dar nu pot . vreau ceva posibil. m-am saturat sa tind dupa imposibil.
de ce totul este cu susul in jos ?
nu poti sa-ti comanzi sa tii la cineva daca nu simti asta si nu-ti poti comanda sa nu simti nimic atunci cand ceva exista. si poate ca degeaba exista. sau poate ca e bine ca macar a existat odata.
mi-e frica sa-l vad ...sa ma intalnesc cu el.mi-e frica de mine , de trairile mele. si mi-e frica sa nu sufar pentru o cauza pierduta .

am izbucnit in plans.... si nu inteleg de ce....pentru ce.....

o , Doamne... de ce ma imbat cu apa rece ?

de ce sper undeva in subcontientul la ceva extraordinar cand probabil nu sunt decat niste sperante fara sansa ? De ce sper ca ...... se va intampla ceva ....?
probabil nu va fi nimic. ne vom intalni si atat .
" salut si la revedere . imi pare bine ca ne-am revazut, te-ai schimbat , nu te-ai schimbat , doar atat . un schimb de replici . povestea unor vieti ."

si totusi , ceea ce trebuie sa fie , va fi, si ce nu trebuie sa fie , nu va fi. nu e nevoie decat de o fractiune de secunda. Nu-i asa, Doamne ?

Niciun comentariu: