simt ca plutesc .
in deriva .
astept.
multe.
nimic concret, efemeritate si instabilitate.
... si o lunga asteptare care duce la dementa.
trist. foarte trist.
dar ce pot face ?
sa disper ? sa-mi fie frica ?
nu pot decat sa sper si sa traiesc cu amintirea lucrurilor frumoase.
care SUNT destule , doar ca existenta mea banala nu le constientizeaza in maladia ei cronicizata.
si parca de atata asteptare nici nu mai astept . mi-a trecut . mi s-a luat . nici nu mai stiu ce vreau si daca vreau .ba nu , stiu ce vreau . sa tintesc catre " tinta " mea . sa simt ca inaintez. lent, dar macar sa simt o vibratie . sau poate ca inaintam oricum ar fi dar nu in felul in care ne convine.
ce aberatii scriu .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu