Imi tot spun si mi se spune sa nu ma mai gandesc. sa nu mai dau importanta. Si asa si este. Sau cel putin ar trebui sa fie.
Usor de spus , greu de facut " sa nu dau importanta ". Si comparativ cu alte lucruri nu dau o importanta atat de mare , si daca as avea ceva de facut , o preocupare poate ca nu m-as mai gandi deloc.
Dar mi-e ciuda , si sunt furioasa. Pe oameni , pe felul lor de a fi si de a se comporta. Pe egoismul lor si ipocrizia de care dau dovada uneori.
M-am saturat de faze din partea tuturor baietilor pe care i-am cunoscut.
M-am saturat sa le accept fazele , sa le caut scuze si sa le gasesc explicatii pentru tot ce fac .
M-am saturat sa incerc sa-i inteleg , sa admit ca poate sunt confuzi si nu stiu ce vor.
Dar eu ? Pe mine cine ma intelege ? Am si eu confuziile mele , temerile mele , dorintele mele. Dar nimeni nu tine cont de asta. Sau daca tine cont cineva de ele , o face din obligatie . Si chiar nu am nevoie de acte de caritate.
Cum se spune , ceea ce e prea mult strica. Prima data ti se pare o intamplare . A doua oara zici ca e o coincidenta . A treia oara vine la pachet promotional. Insa deja e prea mult.
Mi-am pierdut rabdarea; si am obosit sa mai incerc. Mi-am pierdut disponibilitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu