Avand atat de mult timp liber la dispozitie, nu fac decat sa ma gandesc , sa meditez , si sa despic firul in 14 pentru fiecare lucru din viata mea , oricat de marunt ar fi.
Am stat si am analizat toate situatiile in care am fost pusa in ultima vreme; si situatiile in care m-am bagat singura. Am analizat toate relatiile mele , sau mai bine zis , toate " nerelatiile " mele esuate . Am analizat raportul dintre mine si presupusii prieteni / amici pe care ii am . Am analizat pasiunile pe care le am , lucrurile care imi plac cel mai mult. Am analizat toate asteptarile mele de la oameni si de la viata ; si m-am raportat la ceilalti si la asteptarile lor.
Si analizand am inceput sa-mi pun intrebari . Oare am eu o problema ? Eu sunt problema ? Ar trebui sa schimb ceva la mine ?
Un lucru care ti se intampla o data zici ca e o " intamplare ". Acelasi lucru care ti se intampla de doua ori zici ca e o coincidenta . Dar a treia si a patra oara ? E clar ca ceva da cu virgula .
Bineinteles ca situatiile au fost identice intr-o anumita forma.
Privind din exterior relatiile oamenilor din jurul meu , mi se parea ca toti oamenii reusesc sa aiba prieteni si relatii perfecte . Dar poate ca relatiile lor sunt perfecte pentru ei , si pentru asteptarile pe care le au. Punandu-ma in locul lor , am realizat ca nici ceea ce au ei nu m-ar multumi.
Si exista o singura concluzie din toata povestea asta : problema sunt eu, cel putin 50% ; sunt prea pretentioasa si am asteptari mult prea mari de la oameni si de la viata .
Stateam si ma gandeam in functie de ce criterii isi aleg oamenii prietenii. Si cand reusesc sa-i numeasca " prieteni " . Si probabil ca un prieten in opinia lor nu este egal cu un prieten in opinia mea.
Trebuie sa recunosc ca eu pot numi o persoana - prieten , doar cand simt ca relatia dintre noi e reciproca , cand simt ca persoana respectiva e dispusa sa lase jos egoismul pentru o clipa si sa se gandeasca si la celalalt; atunci cand se gandeste la celalalt , cand ii simte lipsa si cand da un semn de viata , oricat de mic , doar ca sa il intrebe ce mai face.
Si nu sunt absurda. Am asteptarile astea deoarece si eu sunt in stare de multe lucruri pentru un prieten. Nu pentru interes , nu din lipsa de altceva, ci pentru ca asa simt!
Sunt in stare sa daruiesc iubire si afectiune . Sunt in stare sa fac compromisuri. Ma gandesc la ceilalti si nu ma simt eu bine daca nu se simt ei bine . Si poate ca nu le-am aratat toate lucrurile astea. Si poate ca ar trebui sa le arat odata..
Cateodata ma gandesc ca poate ar trebui sa mai las jos din pretentii. Si sa accept oamenii asa cum sunt . Sau mai bine zis sa le accept defectele si lipsa de interes. Dar pe de alta parte nu pot sa fiu ceea ce nu sunt . Si nu pot numi o persoana " prieten" daca nu simt asta . Nu pot sa renunt la niste valori doar pentru ca am ajuns la concluzia ca sunt pretentioasa.
..Si nu vad care e solutia... sau mai bine zis, daca exista vreo solutie..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu