2.07.2015

De ce trec anii? Nu vreau sa cresc. Vreau sa fiu iar copil. Sa ma joc cu gainutele mele din curtea bunicului. Sa topai. Sa aleg. Sa zburd libera. Sa mananc cirese din copac. Sa nu stiu ce e esecul. Sa nu stiu ce e frustrarea. Sa mai cred ca atunci cand voi fi mare.. ceva frumos ma va astepta. Sa nu stiu inca ce as vrea sa ma astepte. Dar sa imi imaginez ca orice ar fi, va fi frumos. Sa cred ca voi ajunge o actrita ca cele pe care le vad la televizor. Sau vreo cantareata. Sau balerina. Si ca voi avea un cal negru precum Black Beauty. Sa vad avioane si sa mi se para ca niste ingeri zburatori. O necunoscuta la care nu as putea sa tind vreodata. Si sa raman fascinata de farmecul lor... ore in sir. Sa cred ca tot ce zboara se mananca. Sa cred. Sa sper. Sa fiu libera de orice ganduri care m-ar putea tine incatusata. Sa nu existe nimic altceva decat ziua de azi. Aici si acum. Asteptarea sa nu depaseasca ora pranzului, cand bunicii ma striga la masa. Iar noaptea sa fie atat de lunga si odihnitoare, plina de vise frumoase. Sa ma intreb de unde vin visele. Speranta sa fie aceea ca voi sta la povesti cu bunica pana la miezul noptii. Miezul noptii sa para cel mai tarziu. Apogeul tarziului.