Sunt usor bulversata. Nu imi dau seama daca e de la oboseala, daca mi-a transmis ionut sau daca e de la altceva. Simt o demotivare generala si nu stiu cum sa o interpretez. Incerc sa imi analizez starea si gandurile dar nu ajung la nicio concluzie. Poate daca scriu va deveni mai clar?
Incerc sa imi dau seama ce a declansat asta. A fost o perioada destul de aglomerata in care nu am mai avut parte de momentele linistite in care sa reflectez. Calatoriile mai lungi au fost relativ putine iar la zbor parca se repeta usor totul. La zbor am niste colegi ok, doar ca nu mai e o chimie grozava cu nimeni, asa cum am avut cu colegi straini, Mocanu, Sebi sau Bogdan. Nu simt ca mai am niste perspective clare ptr care sa invat, au trecut vreo 2 ani de cand nu au mai facut recrutari de line trainers ptr OTP si alte optiuni nu prea sunt. Majoritatea companiilor mari au sistat angajarile.
Am iesit saptamana trecuta cu fostii mei colegi din Cehia si ma simt usor ciudat. De fiecare data ma simt ciudat. Simt ca nu e o conexiune reala si parca nu pot fi eu. Sau e doar o reminescenta a trecutului?
Cred ca e prima oara cand incerc sa retraiesc starile de atunci, incercand sa le analizez cu mintea de acum.
Am deschis o cutie cu amintiri foarte ciudate, parca si bune si rele. Pentru mine perioada din Cehia a fost destul de grea. Am plecat pentru prima data de acasa, destul de mica dar cu vise mari. M-am mutat cu 3 tipi pe care de abia ii cunoscusem. Speram, cred eu, sa ajung intr-un loc in care sa imi implinesc visul si sa apartin de un grup, dar viata avea alte planuri. Cred ca, la momentul respectiv, ma simteam inferioara doar pentru ca veneam din provincie. Si incercam sa par putin ceea ce nu sunt. Incercam sa fiu cool si indiferenta cand de fapt eram mai sensibila decat aratam. Incercam sa fug de neacceptare ( deceptia cu Serban ) incercand sa fiu acceptata ( intr-un grup de care nu apartineam ). Doar ca eram prea mica ca sa imi dau seama ca lucrurile nu functioneaza asa si ca validarea nu vine din exterior. Am facut greseala sa ma combin cu Bodi dintr-un impuls, cred, si apoi am incercat sa imi justific impulsul ala prin cognitie, oferind niste argumente construite. Oare era mai bine sa nu se intample nimic? Sa nu fi cedat? Sa fi fost cea principiala de acum? Cred ca m-am intrebat de multe ori dar niciodata nu m-am gandit suficient de mult la un rapuns. Poate ca ar fi fost mai bine. Dar cred ca era imposibil la varsta aia, in contextul de atunci. Din ce imi aduc aminte, eram foarte motivata sa zbor si imi doream sa fiu puternica. Pentru ca asa mi se parea mie ca o sa reusesc, nelasand sa ma copleseasca emotiile sau frica. Dar undeva in adancul sufletului imi doream sa am pe cineva si sa fiu acceptata asa cum sunt. Doar ca nu recunoasteam asta si incercam sa ma conving ca nu pot face cele doua lucruri simultan. Doar ca eram si eu un om, cu slabiciuni si nelamuriri probabil. Si mi se intamplau foarte multe lucruri la care nu ma asteptam si cred ca nu aveam maturitatea si experienta necesara cu care sa le gestionez. Iar lucrul care mi-a ramas in minte si care cred ca m-a marcat a fost remarca lui Stefan de a mi se da un site sa-mi caut apartament. Si din moment ce retin si acum momentul ala, cred ca m-am simtit foarte respinsa, oricat de puternica voiam sa par. Iar cand Bodi a inceput sa se dea la mine, pe fondul situatiei cu Serban, a lipsei vreunui boyfriend, a singuratatii, a lipsei unei interactiuni umane mai profunde cu orice grup sau persoana separata, am cedat. Si cred ca era normal cumva in contextul ala. Si cred ca ar trebui sa ma iert pentru asta. Iar ulterior cred ca am incercat sa imi construiesc argumente pentru actiunile mele, incercand sa ma justific prin faptul ca de fapt incercam sa ma restrang financiar ca sa imi permit scoala si ca era mai ieftin sa raman in apartament acolo. A fost o prostie din partea mea, dar pana la urma cred ca trebuie sa invat sa ma iert pentru lucrurile pe care doar timpul avea sa ma invete.
Revenind la vremurile actuale, cred ca ma coplesesc un pic trairile alea din trecut si, desi acum am un ego strength de 100 de ori mai puternic, cred ca e ceva din mine care parca vrea sa demonstreze ca sunt mai buna decat atunci. Si ca eventual sunt mai buna decat ei. Desi sunt constienta ca e gresit.
Dar daca nu retin gresit, in urma betiei, cred ca Stefan mi-a zis intr-un fel ca e constient ca s-a purtat ciudat cu mine si ca eram cea mai motivata din grup atunci si ca povesteste de mine. Si cumva parea ca ma admira. Nu stiu daca are vreun interes cu Ryanair -ul sa faca asta, dar a parut un fel de closure. Desi parea ca suntem toti beti si nu prea parea sa fie premeditat.. donno.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu