ma surprind gandindu-ma la lucruri fara voia mea. am vazut un film aseara care m-a marcat, mai ales pe fondul asta volatil. ma surprind oferind argumente unei persoane proiectate in mintea mea. ma surprind continuand niste discutii care au fost. am un nod in gat si mi-e frica. dar nu imi e clar de ce imi e frica. de abandon, poate? filmul de aseara mi-a declansat si anumite amintiri de cand eram o adolescenta si m-am indragostit ptr prima oara. iar baiatul acela s-a distantat de mine, fara ca eu sa simt ca s-a terminat. atunci eram prea mica sa inteleg insa acum realizez ca poate intamplarea aia m-a marcat mai mult decat credeam. cred ca am ramas cu trauma ca eu, in felul meu probabil, ajung sa iubesc mai mult decat celalalt si ca in cele din urma nu sunt indeajuns pentru celalalt si ma va parasi. sau cel putin asta e o supozitie a supragandirii mele.sau poate ca doar exagerez.
in momentul asta, imi dau seama ca cea mai importanta liniste, cel putin pentru mine, e aceea de a iubi si a fi iubit si mai ales acceptat asa cum esti ca persoana. cu tot cu parti bune si cu defecte. prea multa lume cauta perfectiunea, cred. si am simtit lucrul asta mult timp, pana la discutia de zilele trecute. si asta realizez ca ma facea fericita si implinita. ma simteam frumoasa prin el, desi ma simt urata in rest.
dar oare e ok sa te gandesc asa? oare nu ar trebui sa invat sa fiu ok cu mine indiferent de circumstante?
atat de multe intrebari in capul meu acum.
il iubesc cu toata fiinta mea, asa cum simt ca nu am mai iubit pe nimeni. dupa atatia ani. imi e drag si e o parte din mine. e familie, e prieten, e amant, e iubit. e un om pe care l-am cunoscut printr-o coincidenta frumoasa si langa care imi doresc sa imi petrec tot restul vietii. simt ca oricat de rau ar fi, daca suntem impreuna, vom trece peste. si cred ca sentimentul asta nu se intampla nici des si nici nu poti sa il cumperi cu nimic. cand il simt ca ma iubeste si el, e cel mai linistitor sentiment.
si acum imi e frica sa nu se desparta de mine. pentru ca nu sunt de ajuns. pentru ca sunt eu si nu pot fi altcineva.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu