Am un gust amar si niste sentimente amestecate pe care nu stiu cum sa le descriu. Pe de o parte ma simt mica si prost pregatita. Ma gandesc la ce as fi putut sa fac mai bine. Si cu siguranta sunt lucruri care ar fi putut sa fie facute mai bine. Pe de alta parte ma gandesc ca ma simt asa pentru ca unii oameni mici vor sa ma faca sa ma simt asa. E un sentiment de vinovatie si lipsa de vinovatie deopotriva.
Dar ce e trist e faptul ca mi-a luat un pic din bucuria de a zbura, din motivatia de a invata si din mandria de a fi acolo. Pe de o parte.
Pe de cealalta parte, ma gandesc ca e parte din proces, asa cum a fost mereu. Si ca nu trebuie sa renunt, asa cum nu am renuntat niciodata. Dar pot sa iau o pauza, nu-i asa?
Cine sunt eu? Cum m-as descrie daca ar trebui sa fac abstractie de ce fac?
Sunt Andrada si sunt un om care crede ca bogatia adevarata este atunci cand nu iti mai doresti nimic. Sunt un om idealist, curios, care pretuieste viata si natura. Caruia ii place sa calatoreasca si sa descopere locuri si lucruri noi. Sunt un om caruia ii place sa vada experientele ca o observatie si care considera ca oamenii invatat cu adevarat atunci cand ies din zona de confort. Un om care crede ca niciun lucru frumos nu se obtine usor. Un om care crede in simplitate si autenticitate, chiar si atunci cand nu sunt comfortabile.
„Cea mai mare comoară este să poţi să fii fericit cu puţin.
Pentru că puţinul nu îţi va lipsi niciodată.“
SENECA
propunem şi nu îl respectăm niciodată.“
LA FONTAINE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu