Cateodata imi place mult sa fiu singura. Cu gandurile mele. Vorbind cu mine si dandu-mi seama de ce imi place si ce imi doresc cu adevarat. Fiind cat de sincera as putea fi, pentru ca stiu ca nu e nimeni care sa ma judece. Decat eu insami. Cred ca e cea mai buna terapie.
Ma uit in jur si in trecut. Incerc sa imi iau repere. Incerc sa fiu cat de realista pot. Nu mi-ar mai placea sa fiu Andrada de acum 10-15 ani. Ma bucur ca am lasat-o in urma.
Ma uit in oglinda si imi dau seama ca zilele de tinerete imi sunt numarate. Dar parca dincolo de urmele ce vor deveni riduri in curand se afla multe experiente de care nu m-as lipsi pentru nimic in lume. Nimic nu e gratuit in viata. Pentru orice vine o nota de plata.
Ma uit in fotografiile mai vechi cu mine si imi dau seama ca, desi eram mai tanara, nu stiu daca aratam neaparat mai bine si nici nu emanam ceea ce eman acum: incredere in mine si gratitudine pentru ceea ce sunt si unde sunt. Iar cred ca asta este mai important decat orice frumusete fizica.
Ma uit in jur si cateodata mi-ar placea sa fiu atragatoare, sexy, frumoasa. Cumva, parca, tanjeam si eu dupa ce imi povestea Adrie de Cristina. Sau mai vad cate o fata pe Instagram si mi-ar placea sa fiu ca ea. Apoi imi dau seama ca multe dintre ele, desi frumoase, nu au ce am eu. Cred ca, atunci cand te bazezi pe frumusetea fizica, nu mai depui un efort atat de mare sa lupti pentru lucrurile pe care ti le doresti cu adevarat. Multe lucruri vin pe tava. Doar ca ce vine pe tava va fi mereu caldut. Si cam atat.
Stau pe canapea si ma uit in jur si imi place atat de mult unde sunt. Faptul ca am muncit pentru fiecare lucru din viata mea, imi da o incredere si o impacare cu mine pe care nu le pot descrie. Am muncit pentru o relatie care cred ca nu o mai are nimeni. Am muncit pentru un job de care sunt atat de recunoscatoare. Am muncit pentru locul asta in care stau si ma simt atat de bine. Am muncit pentru fiecare loc in care am fost si pentru fiecare loc in care voi mai fi. Am muncit pentru fiecare experienta. Si prin toata munca asta, am invatat sa apreciez ce am. Pentru ca ce am azi, maine s-ar putea sa nu mai fie.
Cred ca increderea in sine dobandita prin toate lucrurile de mai sus si siguranta ca omul pe care il iubesti este familia ta si ca el te considera o persoana frumoasa e cea mai puternica incredere in sine. Pe care nicio frumusete fizica, oricat de perfecta ar fi, nu o va putea echivala.
Ma uit in oglinda si stiu ca nu sunt frumoasa. Ma uit la mine si vad ca fac greseli. Mereu. Am momente in care ma simt low si impostoare. Dar in adancul sufletului, stiu ca sunt capabila si stiu ca pentru el sunt frumoasa asa urata cum sunt. Si sunt atat de impacata cu mine asa. Si cred ca asta e fericirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu