Filmul de aseara mi-a declansat multe ganduri. Si emotii. Si cred ca asta e puterea unui film. Sa te faca sa iti pui intrebari.
M-am saturat de clisee si stereotipuri. Ma deranjeaza ideea ca, undeva in adancul fiecarui om si a societatii in general, exista acele perceptii despre cum ar trebui sa fii tu ca individ. Si in special ca femeie. Ma deranjeaza faptul ca ti se sugereaza, intr-un fel sau altul, uneori mai subtil, alteori mai direct, ca e in regula sa iti maresti sanii. Pentru ca nimeni si nimic nu prea promoveaza naturaletea. Sau cei care o fac sunt complet freaks si fac parte din grupari dubioase. Ma deranjeaza faptul ca toata lumea se asteapta sa faci copii. Pentru ca asa e societatea. Pentru ca, dupa o anumita varsta, pare ca nu mai exista alte cercuri sociale in afara de oamenii cu copii. Pentru ca, orice alta opinie ai avea, te face sa pari un ciudat. Sau ciudata. Ma deranjeaza faptul ca in acelasi timp, se promoveaza atat de mult politically corectness-ul incat societatea pare distorsionata cu totul. Ma deranjeaza faptul ca nimeni nu mai apreciaza sinceritatea si bunul simt.
Sunt eu si poate ca sunt o ciudata. In felul meu. Sau poate ca in felul altora.
Sunt mai sensibila decat ma vad cei din jur dar sunt ok cu asta. Am niste principii de care ma tin. Sunt motivata si nu-mi place sa las lucrurile neterminate. Sunt sincera si nu mint niciodata. Pe nimeni. Sau pe mine. Sunt ok cu mine indiferent de ce promoveaza societatea. Desi cateodata imi mai pun intrebari. Am tzatze mici si sunt dreapta ca o scandura. Asa si? Macar incerc sa fiu the best version of myself.
Sunt impacata cu mine pentru ca sunt diferita de ceilalti. Nu visez nici la rochii de mireasa, nici sa fiu insarcinata si nici la diversificarea mancarii la x ani. Visez la momentul in care o sa-mi pot permite urmatorul bilet de avion in Africa. Sau Mongolia. Si cand se vor termina restrictiile de calatorie. Poate la un voluntariat pe undeva. Departe. Si alt voluntariat mai aproape. In care sa ajut cat de multe animale pot.
Imi doresc situatii care sa ma scoata din zona de comfort. Undeva in adancul sufletului meu. Pentru ca atunci esti cu adevarat tu. Atunci te regasesti si evoluezi. Imi doresc sa raman ancorata in realitate si cred ca viata imi ofera multe optiuni in sensul asta.
Imi doresc sa nu uit niciodata ca tot ce am acum, maine s-ar putea sa nu mai am. Nimic nu ne apartine cu adevarat. Vreau sa-mi pastrez modestia si sa nu iau nimic for granted.
Vreau sa ma simt privilegiata pentru tot restul vietii pentru ceea ce am. Pentru faptul ca iubesc si sunt iubita si ca ma bucur de fiecare moment cu omul meu. Pentru ca sunt acolo in cabina, dupa atatia ani.
Vreau sa gasesc solutii la probleme. Si sa nu-mi fie frica de nimic. Sau cel putin sa-mi inving orice temere. Sa o infrunt asa cum se infruntau dragonii in basmele de alta data.
Vreau sa ajung sa fiu asa cum declar ca sunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu