2021. Atat de asteptat. Atat de mult dorit inceput. Si totusi o iluzie.
O iluzie pe care mi-am creat-o singura, una dintre celelalte din sistemul meu de iluzii bine pus la punct. Simt cumva ca am inchis fiecare emotie negativa, fiecare repros, fiecare nemultumire, fiecare frica in cate un glob de sticla pe care le-am ascuns bine un sufletul meu. Stiam ca sunt acolo dar ma prefaceam ca nu. Speram ca daca nu le voi mai accesa, voi uita de ele. Apoi a venit un cutremur si au cazut toate si s-au spart. Si au inceput sa umble prin sufletul meu, nemaistiind care le e locul.
Eu ma schimbasem intre timp. Sau cel putin asta incercam. Iar rafturile vechi cu lucruri negative nu mai existau. Fusesera cu greu, in timp, inlocuite de trairile din zbor, din calatorii si din bucuria lucrurilor simple. Iar acum transformate in amintiri.
Dar ele cautau si cautau locul. Si nu il mai gaseau. Si asta ma facea inconfortabila, cuprinsa de o stare de angoasa. Se loveau unele de altele si ma faceau mereu sa plang. Se izbeau de amintiri triste si de nesiguranta. Si ma faceau sa nu ma mai pot bucura de simplitatea din viata mea.
Am izbucnit ieri si imi pare rau. Pentru a nu stiu cata oara. Am izbucnit pentru ca acel inceput pe care il asteptam nu a mai venit. Am izbucnit pentru ca am atat de mult timp si totusi nu fac nimic. Am izbucnit pentru ca imi lipseste un program, o motivatie pentru a invata, o veste buna, o speranta ca totul se va termina cu bine. Am izbucnit pentru ca am aproape un an in care am trait cu frica de a nu pierde visul cladit cu atata osteneala. Am izbucnit pentru ca poate nu sunt atat de puternica pe cat credeam si toate gandurile m-au coplesit.
Dar ieri am inceput sa citesc o carte si asta mi-a trezit niste emotii pozitive. Desi am fost constienta mereu ca toate lucrurile astea se afla doar in mintea noastra, cumva imi doream un inceput palpabil. Iar 2021 parea prilejul perfect. Insa nu a fost sa fie. Dar inceputul poate fi oricand ne propunem sa fie. Iar eu imi propun sa fie de acum.
Iar de cand ne vom muta imi propun sa conturez si mai mult simplitatea din viata mea. Cumva, asta e o tema recurenta in ultimii ani. De cand imi purtam viata intr-o valiza la Etihad, am decis inconstient ca mai putine lucruri intr-o valiza micuta inseamna mai multa libertate. Ulterior, am aplicat acelasi principiu tuturor calatoriilor si am realizat importanta de a nu cara nimic in afara de ceea ce conteaza cu adevarat. Mutatul frecvent a ajutat si el, caci fiecare data cand ma mutam era un prilej sa ma mai descotorosesc de niste lucruri. Dar acum iar simt ca au trecut niste ani in care am adunat lucruri de care trebuie sa scap. Si voi folosi acest prilej pentru a-mi face ordine nu doar in lucruri dar si in ganduri. Iar cartea pe care am inceput sa o citesc cred ca ma va ajuta in acest sens.
O sa las niste notite aici, scrise de Dominique Loreau:
"Pentru a trai minimalist, lucrurile, oricat de mici, trebuie sa fie frumoase si practice."
"Casa si valiza: si una, si cealalta constituie locul in care inchidem ceea ce avem mai intim. Iar continutul nu e altceva decat noi insine."
"Daca folosirea unui obiect aduce cu sine teama de a-l sparge pentru ca e pretios, sentimentul diminueaza placerea pe care ne-o ofera utilizarea lui. Marii maestri zen isi aleg comorile dintre obiectele cotidiene, obiecte banale si obisnuite. Acolo cauta ei formele cele mai neasteptate ale frumusetii. Adevarata frumusete se afla langa noi, dar nu o vedem din cauza ca privim intotdeauna prea departe."
"E mai bine sa aveti visuri minunate decat realitati mediocre. Valoarea nu are pret. Valoarea e raspunsul la nevoile unui organism si ale mediului sau."
" Cat despre culori, bejul, griul, albul si, desigur, negrul fac totul... Se spune ca femeile care poarta negru au o viata colorata. Celebrul designer Yohji Yamamoto explica astfel pasiunea sa pentru negru: culoarea in vestimentatie ii incomodeaza pe ceilalti, ii deranjeaza, e inutila. Negrul si albul ofera totul. Au un tip de frumusete absoluta si ne permit sa atingem esentialul: culoarea pielii, a parului, a ochilor, a unei bijuterii. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu