20.12.2013

   Vine o vreme cand nu mai exista mama si tata care sa-ti spuna " o sa fie bine " ! Vine o vreme cand nu mai ai unde sa te cuibaresti , decat sub propria ta aripa. Aripa ta imaginara... aia pe care ti-o doresti ca sa te poti ridica macar un pic la cer ,  dar pe care nu o ai .
   Au trecut deja 5 ani de cand scriu aici , 5 ani de cand am plecat de acasa si m-am aruncat in viata , fara sa stiu ce ma asteapta . Am crezut ca visele se indeplinesc daca lupti pentru ele. si am mai crezut ca nu banii conteaza . dar m-am inselat .
    Citesc acum o carte , "Insuportabila usuratate a fiintei " , scrisa de Milan Kundera si as dori sa rescriu un pasaj care mi s-a parut interesant :
   " Drama unei vieti poate fi exprimata intotdeauna prin metafora greutatii apasatoare. Obisnuim sa spunem ca ni s-a pus pe umeri o povara . Povara aceasta o suportam sau nu o suportam , ne incovoiem sub ea , ne luptam cu ea , pierdem sau castigam. Dar , la drept vorbind, ce i se intamplase Sabinei ? Nimic. Parasise un barbat , fiindca a vrut ea sa-l paraseasca. A urmarit-o el dupa aceea ? I -a facut mizerii ? A incercat sa se razbune ? Nicidecum. Drama ei nu era drama greutatii , ci drama usuratatii. Peste Sabina nu cazuse povara greutatii , ci insuportabila usuratate a fiintei. [...] . Tinta spre care se avanta omul e totdeauna voalata . O tanara dornica sa se marite nazuieste spre ceea ce nu cunoaste cu desavarsire . Tanarul insetat de glorie, habar n-are ce-i gloria. Elementul care da un sens comportamentului nostru ne este , intotdeauna , total necunoscut. "
   Fiinta mea se simte usoara fiindca e golita de vise si de asteptari .De sperante . De putere .